vineri, 31 ianuarie 2014

Primele 100 de cuvinte #20

Luna aceasta citesc şi altceva pe lângă cărţile mele obişnuite. Codul lui Da Vinci este o carte pe care voiam să o citesc de ceva vreme, dar nu simţeam că mi se potriveşte. Totuşi pare interesantă până acum. După ce o termin o să spun.


Prolog
Muzeul Luvru, Paris
22.46

Renumitul custode Jacques Sauniere se împletici pe pardoseala Marii Galerii a muzeului. Se repezi la cel mai apropiat tablou pe care-l zări, un Caravaggio. Se prinse de rama aurită şi apoi bărînul de şaptezecişi şase de ani trase de ea pînă ce o desprinse de pe peete şi se prăbuşi cu pînza la piept.
După cum anticipase, un grilaj de fier bubui în apropiere şi blocă intrarea în galerie. Parchetul se zgudui. Undeva, departe, o alarmă începu să ţiuie.
Custodele rămase întins pe jos o clipă, încercînd să-şi recapete suflul şi să decidă ce are 

Melodia lunii #32: Coldplay - Atlas

Luna aceasta am ales o melodie pe care cel mai probabil mulţi dintre voi o ştiţi. Mie mi-a plăcut enorm piesa când a apărut şi deşi nu o mai ascult la fel de des, încă face parte din playlist-ul meu. Melodia este pe coloana sonoră a filmului Hunger Games: Catching Fire.

Coldplay este o formație de rock alternativ și piano-rock din Londra, Regatul Unit, printre cele mai cunoscute formații din lume. Formația este compusă din Chris Martin, Jon Buckland, Guy Berryman și Will Champion. Coldplay este una dintre cele mai de succes trupe ale noului mileniu, vânzând peste 50 de milioane de albume. Trupa este, de asemenea, cunoscută pentru single-urile de succes "Speed of Sound", "Clocks" și "Viva la Vida".
Stilul muzical al celor de la Coldplay a fost definit ca și rock alternativ și piano-rock, fiind comparat cu Radiohead și Oasis. Muzica trupei a fost numită "meditativă"; ea "reiese din sentimentele lor", iar front-man-ul Martin "își examinează fără sfârșit simțurile". Versurile lui Martin au fost numite feministe, similare cu cele ale lui Andrew Montgomery din Geneva. Ritmul primului album al trupei, Parachutes, a fost definit ca și pop melodic cu "riffuri deformate de chitară și percuție schimbătoare".
wikipidia.org




Trailer: Sub aceeaşi stea

Probabil majoritatea deja ştiţi că se face film după cartea lui John Green, Sub aceeaşi stea. Filmul îi are pe Shailene Woodley în rolul lui Hazel Grace Lancaster şi pe Ansel Elgort, ca Augustus Waters. Shailene joacă şi în Divergent în rolul lui Tris. Cele câteva secvenţe care au apărut în trailer surprind chiar esenţa cărţii şi momentele cele mai imporante. Sunt sigură că va fi un film la fel de emoţionant precum este şi cartea.
Mai jos vă las descrierea cărţii şi trailer-ul filmului.
De asemenea puteţi să citiţi recenzia mea aici.
Eu una abia aştept să văd filmul. Voi?



Fără suferinţă, cum am putea şti ce e bucuria?
Îşi vor aminti oamenii de mine? Ce sens are viaţa mea? Ce vreau să las în urmă?
Deşi un medicament miraculos i-a prelungit viaţa, Hazel Grace Lancaster, în vârstă de 16 ani, are impresia că de când se ştie a fost „în fază terminală".
Însă atunci când fermecătorul Augustus Waters, suferind şi el de aceeaşi boală cumplită, apare la întâlnirile unui grup de suport unde merge Hazel, povestea fetei va fi complet rescrisă.
Spirite înrudite, împărţind acelaşi farmec şi acelaşi simţ al umorului, Hazel şi Gus încep o cursă contra cronometru în care învaţă ce înseamnă să iubeşti.



luni, 27 ianuarie 2014

Recenzie (64): Sub aceeaşi stea de John Green




Gen: Romance, YA, Dramă
Data Publicării: 2013
Pagini: 306
Autor: John Green
Publicată de: Editura Trei
Recenzie: Ştefana Alexandra

Ne naştem singuri şi în final murim singuri, totuşi depinde de cum ne trăim viaţa. E important să trăieşti ceea ce ţi-a fost dat şi să continui să lupţi indiferent de obstacole. Poate viaţa nu este roz, poate sunt atât de multe obstacole încât ai vrea să renunţi, dar mereu să-ţi aminteşti că există o parte bună chiar şi încele mai rele veşti. În final cădem cu toţii în uitare, nu contează cât de multe am făcut sau nu, memoria umană nu va fi niciodată suficientă pentru a ne aminti pe toţi, numele se vor tot şterge, acţiunile la fel.
Hazel Grace Lancaster are cancer pulmonar de când avea 13 ani, asta ar face 3 ani de tratamente continue şi medicamente care doar îi prelungesc viaţa, dar nu o salvează de inevitabil. Pe lângă faptul că trebuie să trăiască permanent cu un tub de oxigen lângă ea, mai există şi acel grup de suport care o calcă pe nervi. Totuşi viaţa se schimbă în cele mai ciudate moduri, iar locurile pe care le ura odată pot deveni altceva. Viaţa fetei se schimbă atunci când îl întâlneşte pe Augustus Waters la întâlnirile grupului.
Hazel şi Augustus nu se plâng, nu se lamentează de cât de nedreaptă e viaţa, ci o ironizează şi fac tot ce e posibil să o trăiască din plin.
Sub aceeaşi stea este o dulce ironie asupra vieţii, plină de replici pline de umor şi amare din partea personajelor, o acţiune care te emoţionează până la lacrimi şi personaje fără precedent. Romanul nu este unul pe care îl poţi citi în orice moment şi clar nu poţi să citeşti orice după ce ai răsfoit paginile sale.
John Green a reuşit să scrie unul din cele mai cutremurătoare romane contemporane care există. Acesta crează personaje de care te ataşezi încetul cu încetul şi care te fac să trăieşti odată cu ele. Hazel este o adolescentă puternică care demonstrează că poţi trăi indiferent de greutăţile pe care le întâlneşti, că poţi fi fericit. Totuşi, John Green nu se limitează la povestea lui Augustus şi a lui Hazel, mai există o poveste ascunsă între rândurile romanului, o durere supremă.
Romanul nu este o lectură care trece pe lângă tine fără să te afecteze. Îţi schimbă perspectiva supra unor concepte precum viaţă, moarte, fericire şi chiar iubire. Deşi povestea de dragoste nu este subietul central al cărţii, totuşi chimia dintre cele două persoanje este sesizabilă, chiar palpapilă.
Fără suferinţă, cum am putea şti ce este durerea?” Acestea sunt cuvintele scrise pe coperta de la varianta românească a cărţii şi un citat memorabil din cartea lui John Green. Aş putea spune că acesta este motto-ul întregii cărţi, întregii vieţi pe care o duce Hazel.
Sub aceeaşi stea este un roman care te lasă fără cuvinte sau drept la replică. Acesta este unul din acele romane care merită eticheta „must-read” pe care criticii de astăzi îl acordă uneori prea uşor şi nu cărţilor care chiar merită.
Totul este fragil şi trecător, dragă cititorule, dar, cu acet leagăn, copii vor cunoaşte suişurile şi coborâşurile vieţii omeneşti cu blândeţe şi în siguranţă, şi de asemenea, s-ar putea să înveţe şi cea mai importantă lecţie din lume: nu contează cât de tare îţi iei avânt, nu contează cât de sus ajungi, tot nu poţi să mergi până la capăt.


sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Prima impresie: White Collar


În acest moment nu este chiar prima impresie, am văzut deja patru sezoane şi sunt la sezonul cinci, dar părerea mea despre acest serial nu s-a schimbat foarte tare faţă de cum era la început.
White Collar îl are ca personaj principal pe Neal Caffrey, un fost deţinut care îşi petrece majoritatea timpului ajutându-i pe cei de la FBI, iar restul timpului păcălindu-i. După ce şi-a petrecut mult timp la închisoare este eliberat pentru a lucra cu cei de la FBI, evident el nu a vrut să-i ajute din marea lui dragoste pentru dreptate, ci pentru a reuşi să-şi desfăşoare propria investigaţie. Iubita lui Kate l-a părăsit când el încă mai era în închisoare aşa că Neal evadează pentru a o găsi şi a-i cere o explicaţie, dar ea de mult plecată. Astfel ajunge să lucreze alături de Peter, agentul care l-a adus în faţa justiţiei.
Serialul în urmăreşte pe Neal rezolvând cazuri datorită abilităţilor sale de tâlhar şi priceperii lui în domeniul artei. Alături de Peter şi echipa sa, el reuşeşte să rezolve majoritatea cazurilor. 
White Collar e clar un serial poliţist, dar are un plot foarte interesat pe lângă cazurile de zi cu zi pe care le rezolvă Neal şi Peter. Fiecare nou sezon aduce o nouă poveste, o nou infracţiune care trebuie rezolvată. Neal este foarte şarmant, bărbatul care cucereşte pe toată lumea cu un zămbet şi un gest drăguţ. De-a lungul serialului are mai multe prietene şi eu zic că nu e din cauza lipsei de ataşament. Neal pune foarte mult într-o relaţie cu o persoană, fie ea doar prieten. Pe de cealaltă parte este Peter care nu e un tip care se ataşează uşor, totuşi între el şi Neal se formează un fel de legătură. Îmi plac foarte mult aceste două personaje, deşi sunt diferite, totuşi au ceva în comun.
Serialul aduce foarte mult cu The Mentalist, deşi situaţia dintre Neal şi Patrick este total diferită, unul e un infractor, iar celălalt e un tată îndurerat. Totuşi modul în care acţionează seamănă destul de mult. Aşa că cei care vă uitaţi la The Mentalist, sunt sigură că o să vă placă şi White Collar. Alte seriale în genul acesta mai sunt Person of Interest, Castle, Beauty and the Beast.



duminică, 12 ianuarie 2014

Review (63): The Souls of Rain (Heavens Trilogy #1) by Diana Nixon



Genre: Yound Adult, Romance, Fantasy
Publishing date: December 23rd 2013
Pages: 242
Author: Diana Nixon
Published by: Createspace
Review: Ştefana Alexandra
Add on: Goodreads
I have recieved and ARC for my honest review.


We have always known that there are entities above our power of to understand. As a child and maybe even later we all thought that there is something that is protecting us and named it “guardian angel”. But what if there is more to this unknown world? What if your guardian angel is your best friend, the lady from the market or your neighbour? There are secrets guarded better than anything in the universe. However there may be a slip, even the best of bests can make mistakes and it’s seems that the heavens are no exception.
Claire’s existence has always been great. Being one of the best guardian angels has its perks and she knows it and knows how to use it in her favour. But one the she receives a mission that puts her in a new place. There are no more children to look after, but a man with a destroyed soul.
Alan Rosenford has spent his last years crashing cars, drinking and going to every single party in town. His soul was so damaged that you could hardly think that he was only twenty-five. But there is something different about him, not only his comportment problems.
Claire will have to go through hell to keep this boy out of his usual problems and she will have some help: Nolan, a fallen angel, a guy she wasn’t even supposed to speak with.
The Souls of Rain is the first book in the Heavens Trilogy, written by Diana Nixon. As I was expecting I really enjoyed the book as I usually do with every think that was written by Diana. The first book of the Heavens Trilogy takes you into a world that could easily fit into ours. There are angels and demons, heaven and hell, and the war between them. But there is something more: a hand full of details that makes the book great. When I read a book I don’t do it just for the action, I like the details that make a novel successful. While reading The Souls of Rain I there were things that I couldn’t place, things that didn’t fit in the picture, because I didn’t have the details. I had my guesses, but you can never be sure of them so when I finally got to the part where you put the pieces tougher I was thrilled. That’s what I like about books: the mystery.
As always Diana succeeded to create a world where you can lose yourself in.
The characters felt real and they got under my skin, especially Nolan. Diana Nixon is one of the first authors that create not only amazing main characters, but also secondary. Nolan is that best friend that is charming, funny, the guy you want to take home with you after you meet him. I just loved him. And I have a guess, a really strong one, that he is the key to solve the mystery that is surrounding the heavens.
The book is written from Claire’s perspective, except from the prologue and epilogue that are at the third person. The prologue and epilogue are written in a manner that makes you want to read the book and the next one. There is where all the secrets begin.
The end of the book is heartbreaking; it just destroys you from inside. I was expecting something big to happen, but not like that. I felt sorry for all of them, but mostly I felt sorry for me that I have to wait a long time before the next book is released.
One thing that I was dying to know, was why was named like this? When I find out about the name, the connections I was like: “Ok, I was not expecting this.” I always knew that there was some kind of bound, but to actually have the certainty is totally different.
Now, when everyone writes about vampires, werewolves and angels, Diana has succeeded to create a new interesting and original book that not only has a great plot, but also is written better and many awarded books. The novel is not only about the action, or about the character no, it has everything that you could ask from a book.
With strong characters and a story that will take you to a walk around the universe, the novel will let you with the desire to know more, to read more. The Souls of the Rain is for sure one of the best books that approaches angels that you can read.

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes