vineri, 31 mai 2013

Recenzie (41): Marele Gatsby



Gen: Dramă, Romantic, Dragoste
Data Apariţiei: 17 mai 2013
Durată: 142 minute
Regizor: Baz Luhrmann
Titlul original: The Great Gatsby
Recenzie: Ştefana Alexandra


Gatsby? What Gatsby?

Nick Carraway, un scriitor în devenire, surprinde lumea anului 1922. În epoca decăderii valorilor, a jazz-ului, a contrabandei, Nick pleacă în căutarea visului american. Acesta se trezeşte locuind din întâmplare lângă unul din cei mai cunoscuţi locuitori a New York-ului pentru petrecerile lui somptoase. Jay Gatsby, misteriorul vecin al lui Nick este un milionar devenit peste noapte. Nimeni nu ştie cine e, de unde vine, dar toţi îi cunosc petrecerile, cu sau fără invitaţie ei sunt mereu acolo.
Intrat în lumea iluziilor, a bogăţiei, a iubirii, Nick scrie povestea unei iubiri neîmplinire, a unui amor stins. Locuind vizavi de verişoara lui, Daisy, care era căsătorită cu Tom Buchanan, scriitorul atinge apogeul lumii fade a celor bogaţi.
Marele Gatsby este ecranizarea cărţii cu acelaşi nume, scrisă de F. Scott Fitzgerald. Romanul şi filmul sunt aceiaşi poveste transmisă în mod diferit. Acest film este o execpţie. Ecranizarea bate cartea cu mult. Imaginea societăţii new-yorkeze de la 1922 prinde culoare prin efectele vizuale, sonore şi efectele 3D utilizate de regizor în crearea filmului. Atunci când eşti în sala de cinema, privind ecranul ai senzaţia ca te cufunzi în epoca petrecerilor, a jazz-ului. Am rămas pur şi simplu fascinată de modul în care a fost realizat filmul, cu câtă viaţă şi pasiune este spusă povestea lui Jay Gatsby.
Personajele sunt la fel ca şi în carte, pline de viaţă, dar spre deosebire de carte aici au culoare. Avându-l pe Leonardo DiCaprio în rolul lui Jay Gatsby, filmul se anunţa din prima foarte interesant. Leonardo reuşeşte să surprindă exact caracterul lui Jay, un bărbat plin de vise, cu aspiraţii, dar care este prins în propriul trecut, un trecut din care lipsea ceva, iubirea. După cinci ani, Jay Gatsby se întoarce în viaţa lui Daisy pentru a o recâştiga. Modul în care DiCaprio îşi interpretează personajul e minunat, un actor desăvârşit. În rolul lui Daisy a fost distribuită Carey Mulligan, cred că cel ai cunoscută pentru rolul lui Kitty din Mândrie şi prejudecată. Actriţa adoptă un look şi o atitudine specifică epocii. Daisy este genul de femeie care ţine foarte mult la statutul social şi care trăieşte o viaţă pentru ochii lumii şi una total diferită pentru ea. Nick, interpretat de Tobey Maguire, este mereu în centrul acţiunii, dar invizibil oarecum, e ascuns în umbră şi observă. Personajul lui, deşi nu pare, influenţează cel mai mult acţiunea, sosirea lui în New York este prima piesă care cade din multe ce îi vor urma.
Am mers la film din pură curiozitate, trailer-ul a fost minunat şi speram ca ecranizarea în sine să fie măcar pe jumătate la fel de bună. Ei, m-am înşelat. Filmul a fost mult peste aşteptări. Acesta e ceea ce trebuie numit o capodoperă cinematografică. Consider că atunci când se vorbeşte despre arte vizuale, în mod deosebit despre film, ceea ce contează este imaginea şi ce transmite ea. Filmele nu trebuie să aibă o poveste incredibilă în spate, ci îmbinarea efectelor este cea care necesită să surprindă.
Pe lângă toate acestea, mai există şi fundalul muzical. Încă odată, am avut o surpriză plăcută, Lana Del Rey, intepreta unuia din cele mai importante dintre soundtrack-uri reşeşte să inspire atmosfera de poveste.
Personal mi-a plăcut foarte mult filmul şi îl recomand oricui. Dacă aveţi ocazia să îl vedeţi la cinematograf e şi mai bine, pentru că altfel îl vezi pe un ecran mare, într-o sală plină.
9/10

Primele 100 de cuvinte #12

Săptămâna aceasta citesc o carte nouă, Delirium de Lauren Oliver. Momentan cartea e chiar ok, n-am ajuns foarte departe din cauză că am mai citit alte cărţi printre. Voi aţi citit cartea? Cum vi s-a părut?

The most dangerous sicknesses are those that make us believe we are well.
—Proverb 42 , The Book of Shhh
It has been sixty-four years since the president and the Consortium identified love as a disease, and forty-three since the scientists perfected a cure. Everyone else in my family has had the procedure already. My older sister, Rachel, has been disease free for nine years now. She’s been safe from love for so long, she says she can’t even remember its symptoms. I’m scheduled to have my procedure in exactly ninety-five days, on September 3. My birthday. Many people are

Melodia lunii #23: Lana Del Rey - Young and Beautiful

Luna aceasta nu am fost foarte activă, am avut câteva lucruri de făcut, a fost şi luna tezelor, aşa că m-am ocupat mai mult de şcoală. Dar n-aş putea să uit că azi pun o nouă melodie. Am ales ceva foarte cunoscută, dar o melodie care personal îmi place mult. Bine de fapt nu ştiu cât e de cunoscută, e melodia din Marele Gatsby, pur şi simplu m-a cucerit.

Melodia se numeşte: Young and Beautiful şi e cântată de Lana Del Rey.
Lana Del Rey (născută Elizabeth Woolridge Grant pe 21 iunie 1986) este o cântăreață și compozitoare americană care și-a făcut debutul discografic în anul 2010, odată cu lansarea albumului Lana Del Ray A.K.A. Lizzy Grant.


duminică, 26 mai 2013

Ce mai e nou

Vineri a fost ziua mea, m-am simţit foarte bine, a fost o zi aşa cum îmi place mie, ba chiar şi soarele a ieşit dintre nori şi nu a plouat deloc. Am ieşit ieri în oraş cu câteva prietene, a fost foarte drăguţ, am văzut Marele Gatsby, nu credeam că o să spun asta vreodată, dar uite un exemplu când filmul e mai bun decât cartea. Mai târziu o să fac recenzia filmului, chiar vreau să spun câteva ceva despre el, am rămas impresionată de cum a fost realizat.
Şii am primit două cărţi, da! Cărţi pe care le voiam. Tara Duncan, volumul 7 Fantomele din Altălume, carte care îmi completează seria, şi Suflete Pereche de Cecelia Ahern.
Cum a fost weekend-ul vostru? Ce cărţi noi mai aveţi prin bibliotecă?

sâmbătă, 18 mai 2013

Eurovision 2013


Surprinzător am aflat că România s-a calificat în finală, anul acesta nu m-am uitat, aşa cum nici anul precedent nu am făcut-o, pur şi simplu nu m-a atras. Nu am nimic cu reprezentantul României, ba din contră eu zic că are o voce destul de interesantă. Am zis că e cazul să-mi exprim şi eu părerea cu ce a devenit Eurovision de câţiva ani. 
Când eram eu mică, asta se întâmpla unde între 1999-2005, pentru că atunci am devenit şi eu conştientă că există concursul, era mai diferit sau poate nu realizam eu că e aşa. Dintr-un concurs care era destinat descoperirii unei melodii şi aducerea împreună a ţărilor din Europa, s-a ajuns la ce este astăzi: un show aranjat. Înainte primele trei locuri intrau anul următor direct în finală, ei acum doar ţările puternice intră direct în finală. S-a ajuns să se voteze în funcţie de politică, pun pariu că sunt aranjate voturile. Chiar s-a discutat că este inadmisibil ca o ţară care nu are fonduri suficiente sau care nu este una din marile puteri să câştige Eurovision. De parcă asta ar fi important! Muzica e cea care ar trebui să conteze, nu politica!

Acum Euvision 2013, hm nu ştiu ce să spun, nu cred că avem multe şanse să câştigăm. Am citit un articol cum că există şanse să câştigăm din cauză cu avem acelaşi număr de intrare ca anul trecut şi că în anii precedenţi numărul de intrare cu un an înainte al României a fost cel câştigător următorul, nu cred că are legătură, e posibil să fie coincidenţe sau să se fi exagerat.
Am ascultat melodiile finaliste, sunt câteva melodii superbe! Foarte bune şi parcă văd că iar va câştiga o melodie care nu merită. Anul trecut surprinzător a fost o melodie bună, chiar foarte bună, dar cine ştie la ce să ne aşteptăm anul acesta.
Spre exemplu mie îmi plac următoarele melodii: 
Bine şi îmi place şi melodia noastră, e chiar ok. Ţările finaliste sunt: România, Ungaria, Azerdbaidjan, Georgia, Norvegia, Islanda, Armenia, Finlanda, Malta, Grecia, Moldova, Lituania, Irlanda, Estonia, Belarus, Danemarca, Rusia, Belgia, Ucraina şi Olanda.
Ce mi-a plăcut foarte, foarte tare au fost fluturii de prezentare a fiecărei ţări şi faptul că logoul de anul acesta e un fluture! Da! E aşa de drăguţ!
Apropo, am văzut că România are câţiva susţinători. 
Voi ce ziceţi avem şanse să câştigăm?
(Melodia cu care participăm noi)

luni, 13 mai 2013

Recenzie (40): If I Stay (If I Stay #1) de Gayle Forman


Gen: Dramă
Data Publicării:2 Aprilie 2009
Pagini: 119
Autor: Gayle Forman
Publicată de: Dutton Juvenile
Recenzie: Ştefana Alexandra


În viaţă sunt mai multe momente care sunt importante: primii paşi, primele cuvinte, prima dragoste, primul eşec, primul succes, iar toate acestea îţi trec prin faţa ochilor atunci când trebuie să faci o decizie crucială.
Aflată într-o poziţie decisivă, Mia trebuie să aleagă: să rămână sau nu? O întrebare care generează altele. Mai multe întrebări, mai multe amintiri, şi toate venind în acelaşi timp. Victima unui accident de maşină, Mia este aruncată din propriul corp şi obligată să vadă totul din afară, ca un simplu martor. Părinţii morţi. Fratele mort. Pentru ce să lupte? Ar fi atât de uşor să renunţe.
Trăieşte. Visează. Luptă.
Nu există o a doua şansă. Nu există o cale de mijloc. Rămâi sau pleci. E atât de simplu, cu toate acestea cea mai grea decizie din viaţa Miei. Deşi nu a avut tocmai o viaţă perfectă, tânăra este, era fericită cu viaţa ei: avea o familie, un iubit, prieteni. Accidentul reuşeşte să ia mare parte din toate acestea. Aruncată într-o lume din care nu poate ieşi, Mia îşi aminteşte trecutul şi observă prezentul, fără a putea schimba ceva cu adevărat.
If I Stay, sau după cum a fost tradusă la noi Dacă aş rămâne, este o carte impresionantă despre viaţă şi decizii. O tragedie ne aduce în faţa unui adevăr: nimic nu e etern, iar deciziile pe care le luăm ne definesc. Romanul reuşeşte să transmită durere, pasiune, realiate. O călătorie alături de personajul principal prin viaţa ei după accident ne aminteşte că vor exista mereu persoane care ne vor fi alături.
Mia este o tânără plină de viaţă, dar care ţine totul pentru ea din cauza frici poate sau pentru că e aşa de diferită de ceilalţi. Născută într-o familie total opusă caracterului ei, personalitatea fetei are ceva de suferit. Se poate observa pe parcursul cărţii faptul că ea nu lasă foarte multe lucruri la suprafaţă. Poate părea o persoană rece, distantă, dar atunci când privim acest personaj dincolo de aspectul distant pe care îl afişează, se observă în gesturile ei o oarecare pasiune cu care face totul. Mia Hall e printre singurele persoanje care m-au făcut să reflectez asupra faptului că uneori suntem incapabili să lăsăm sentimentele să iasă.
În contrast cu ea este Adam Wilde, lipsit de orice fel de teamă a-şi arăta sentimentele, cu vise măreţe, tipul de persoană care trăieşte momentul. Plin de pasiune, mereu pe val, Adam ajunge să se îndrăgostească tocmai de Mia, total opusă lui. Chiar dacă pare un tip foarte dinamic, care se exprimă liber, are şi părţile lui obscure. Există anumite temeri în el, dar asta e ceea cel face atât de sensibil la lumea din jur. Există în el ceva dispus să dea orice pentru un scop care în ochii lui merită.
Poate multora această carte nu li se pare specială. Poate că nu o să găsiţi nimic special la ea la prima vedere. Cu toate acestea există un lucru care m-a atras, care m-a făcut să o citesc pe nerăsuflate şi anume pasiune cu care se vorbeşte despre muzică. Am trăit odată cu personajele acestei cărţi am simţit cum muzica e cea care trage sforile în poveste. Nu ştiu câţi aţi observat din cei care aţi citit carte şi din nou nu voi putea şti câţi o veţi face, dar If I Stay are o poveste mai presus de Mia şi ceea ce i se întâmplă ei. Romanul e puterea muzicii. Fiecare moment din viaţa acestor persoanje a fost umplut de muzică, fiecare decizie a fost călăuzită de ea. Se prezintă mai multe stiluri, mai multe genuri, dar ele formează un tot, o realitate formată din note muzicale, din partituri, din intrumente muzicale de toate tipurile. La început una din simfoniile lui Beethoven deschide o nouă poartă, spre lumea în care e aruncată Mia, iar la final muzica unui violoncel este cea care face alegerea finală pentru Mia: dacă să rămână sau nu.
Cu toate că nu există nimic sofisticat la acest roman, If I Stay este unul din cele mai profunde romane care eixstă. Am fost impresionată de povestea conturată de autoare şi de modul în care a transmis-o.
Acest roman trebuie citit. Nu contează vârsta la care o faci, chiar nu contează pentru că sunt sigură că va avea un impact foarte mare asupra oricărei persoane care îl va citi. Pe lângă o poveste e o lecţie pentru noi toţi despre cum orice alegere este importantă.


10/10

duminică, 12 mai 2013

O carte pe săptămână #11

Vi s-a întâmplat să fiţi practic obsedaţi de o carte după ce citiţi o recenzie? Mie da. Mulţumită lui Krisz de pe Walking on letters, a trebuit neapărat să găsesc If I Stay de Gayle Forman. Aşa că acum citesc această carte. Am un epub acum şi dacă îmi place suficient de mult am de gând să achiziţionez cartea. Primul volum al seriei a fost tradus şi la noi de editura RAO sub titlul Dacă aş rămâne.


Mia este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un prieten minunat, Adam. Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau dacă va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă într-o dimineaţă cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia este dramatică şi dureroasă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier, şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine.
 Romanul este scris la persoana întâi, Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slăbită. Dragostea pentru cei rămaşi în viaţă şi pentru Adam şi pasiunea pentru muzica clasică vor determina alegerea pe care tânăra o face la final. "Dacă aş rămâne" atinge teme importante, despre viaţă, moarte şi despre cum totul se poate schimba iremediabil într-o secundă. Cartea este inspirată de o tragedie reală.

vineri, 10 mai 2013

Seara de vineri

Nici nu pot să cred că e vineri, de când a început iar şcoala mă tot rog să fie vineri. E tot mai obositor la şcoală. Şi urmează sezonul tezelor, ceea ce înseamnă că nu voi mai avea prea mult timp de blog sau de orice altceva.
Până vin tezele am reuşit să termin toate volumele apărute în ediţie de buzunar din seria Vampirii Sudului şi acum vreau să termin Academia Vampirilor, sunt la ultimul volum şi plâng pentru că ştiu că personajul principal nu rămâne cu cine vreau eu, foaret trist, dar ştiam de la început că nu au nicio şansă.
Acum am un nou hobby, şi anume origami. În vacanţă am făcut piese pentru un păun, ei şi l-am terminat, îl puteţi vedea în poza de mai sus, tot acolo e şi ceva la care am lucrat ieri şi azi, un iepuraţ cu un morcovel care mi s-a părut adorabil. Mă bucur că am reuşit să-mi ocup timpul contrusctiv.
Voi aţi încercat să faceţi origami? Sau ce hobby-uri mai aveţi? Cum vă ocupaţi timpul liber pe lângă citit?

luni, 6 mai 2013

Cărţi cu greşeli


Aţi observat vreodată câte greşeli sunt în unele cărţi? Diacritice lipsă, nume greşite, personaje care n-au nicio legătură cu romanul, greşeli de tastare, toate sunt prezente în cărţi, trebuie doar să ai puţină răbdare şi să le observi sau să-ţi sară în ochi.
În general nu observ dacă există greşeli de tastare, nu stau atentă să văd uite nu e scris corect acolo, dar în ultima vreme am tot sesizat întâmplător tot felul de greşeli, mai ales în seriile de buzunar de la Leda. E deranjant mai ales atunci când descoperi un personaj de care n-ai auzit vreodată în carte sau apare alt personaj care n-are nicio treabă cu acţiunea curentă. 
Spre exemplu citeam azi dimineaţă Vampirii Sudului şi numai ce descopăr că Stan, un rege din Texas al vampirilor apare în barul Merlotte's, da, trebuia să scrie Sam nu Stan, dar evident cine a tradus nu a fost suficient de atent sau la tipografie s-a făcut vreo greşeală, dar cine ştie. Ei şi după ce am văzut greşeala, care am mai zărit-o şi prin alte cărţi, am zis să fiu mai atentă să văd ce mai apare şi am văzut câteva litere mâncate. Îmi pare chiar rău că nu am făcut o poză ca să o pun pe blog, dar când o să mai găsesc o să fac un post cu un titlu sugestiv ca să vă arăt ce greşeli am mai descoperit, iar la finalul anului le număr.
Nu mi se pare normal ca aceste greşeli să existe. Adică dau nişte bani pe cărţile acestea şi mă aştept ca ele să fie corect scris, nu să existe greşeli. Poate trec cu vederea o eroare apărută la tastat, dar când înlocuiesc numele unui personaj e inacceptabil, îţi dă practic peste cap toată povestea şi trebuie să te uiţi înapoi ca să descoperi de unde a mai răsărit şi persoanjul respectiv.
Voi aţi găsit vreodată greşeli în cărţi? Dacă da în ce fel de cărţi?

duminică, 5 mai 2013

O pauză e mereu bine venită


De mult nu m-am mai oprit să fac un simplu post. Săptămâna aceasta de vacanţă, ei nici măcar nu a fost chiar o săptămână, mi s-a părut cam scurtă, deşi am făcut câteva lucruri, nu foarte multe.
Spre exemplu m-am apucat să fac origami din nou. După ultima mea piesă, un pinguin adorabil, da îl laud pentru că mi se pare adorabil, chiar dacă nu ar fi fost făcut de mine tot adorabil era. Acum lucrez la un păun pentru care îmi trebuie 1200 de piese din care am făcut cam jumătate şi mai am de lucrat, dar abia aştept să-l pot asambla! O să fie genial!
Am reuşit să mai ies din casă, am fost la grătar cu câţiva prieteni şi la Întâlnirea Diecezană a Tinerilor. A fost ok, deşi vremea nu prea a ţinut cu noi la întâlnire, a început să bată vântul rău de tot şi a trebuit să plecăm. În rest am fost reprezentatul parohiei şi acum am un tricou cu logo-ul întâlnirii. Am văzut că au făcut logo-ul din piese de origami aşa cum am făcut pentru INTC 2012, păcat că au folosit un verde cam deschis în loc de galben, totuşi.
De citit am citit volumele şapte, opt, nouă şi sunt pe la jumătatea volumului zece din Vampirii Sudului. Chiar vreau să termin seria, deşi mai sunt încă trei volume pe lângă cele zece apărute cu bravo. Nu sunt cărţile mele, eu doar le-am împrumutat. 
Pe lângă am învăţat Happy Birthday la pian şi încerc să învăţ Clair de lune varianta uşoară, pentru că cea originală e super complicată pentru mine acum. Şi ştiu mare parte din Lacul Lebedelor fără să mă folosesc de partitură, aşa că am evoluat şi la pian. Mai trebuie să văd ce fac cu chitara, trebuie să învăţ câteva tabulaturi, câteva bătăi.
Aşa că în vacanţa aceasat am reuşit să fac ceea ce îmi place. 
Şi pentru că mulţi dintre voi sărbătoriţi acum paştele, eu vă urez Paşte fericit şi Hristos a înviat!

vineri, 3 mai 2013

Primele 100 de cuvinte #11


Luna trecută pe 30 trebuia să postez primele 100 de cuvinte dintr-o carte pe care o citeam. Cum n-am reuşit atunci, o fac acum, iar în acest moment citesc volumul 10 din Vampirii sudului, Moarte în familie. Voi ce mai citiţi?

- Mă simt aiurea că te las aşa, zise Amelia.
Avea ochii umflaţi şi roşii de plâns. Aşa îi avea din când în când, încă de la înmormântarea lui Tray Dawson. 
- Trebuie să faci ceea ce e de făcut, i-am zis, cu chipul luminat de un zâmbet.
Puteam să desluşesc vinovăţia, ruşinea şi durerea mereu prezente, rotindu-se în mintea Ameliei într-un vârtej de întuneric.
- Sunt cu mult mai bine, am asigurat-o.
Mă auzeam cum bat câmpii cu voioşie, dar nu mă simţeam capabilă să mă opresc.
- Uite, pot să mă ţin pe piciore, iar rănile mi se ...

joi, 2 mai 2013

Melodia lunii #22: Birdy - Shelter


Ştiu că trebuia să schimb deja melodia de pe blog, dar am vrut să mă detaşez puţin de blog-uri pentru că îmi mâncau prea mult din timpul pentru cărţi, dar acum că am recuperat am revenit.
Pentru luna precedentă, aprilie, am ales o melodie care îmi place foarte mult. Birdy - Shelter. Am pus mai multe melodii cântate de ea, parcă toate erau cover, la fel ca şi această melodie. Din toate, cred că îmi place cel mai mult, deşi Skinny love este o melodie bună, dar aceasta îmi place mult mai mult. 


 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes