joi, 28 februarie 2013

Melodia lunii #20: Chris Daughtry - Over You

Melodia de luna aceasta este Chris Daughtry - Over You. Îmi place foarte tare e chiar simpatică şi vocea cântăreţului e super. Voi ce mai ascultaţi?

Christopher Adam "Chris" Daughtry (născut la 26 December 1979) este un muzician american cel mai bine cunoscut ca vocalistul trupei rock Daughtry şi ca semifinalist în sezonul patru din American Idol.

Primele 100 de cuvinte #9

Încă o lunăăă! Da şi eu momentan citesc Creanga de aur de Sadoveanu, nu-mi place, dar trebuie citită e pentru şcoală. sper să o termin până la sfârşitul săptămânii. voi ce mai citiţi? Câte cărţi aţi reuşit să citiţi luna asta? Eu doar 6 dacă pun şi cartea asta.

I


E vorba de părinţii noştri de demult, iar
stăruinţa bătrânului mag de odinioară e
departe de a fi o simplă iluzie


În august 1926, profesorul nostru a organizat caravana, ca şi-n ceilalţi ani, cu aceiaşi oameni şi aceleaşi animale.
Ne-am continuat cercetările hotărâţi, din simpatie pentru el, să-i suportăm din nou distracţiile şi capriciile.
Domnu Stamatin (aşa îi ziceam, deoarece era cu mult mai în vârstă decât noi) se prezenta ca un fel de ţîrcovnic firav, cu bărbuţă rară şi chelie precoce, care se uita foarte de aproape şi atent prin ochelarii lui, dijugţnd şi reclădind elementele; cu toate...

miercuri, 27 februarie 2013

Recenzie (34): P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern


Gen: Romance, Dramă
Data Publicării: 30 Octombrie 2011
Pagini: 397
Autor: Cecelia Ahern
Publicată de: Editura ALL
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads
Cumpăraţi-o de pe: ALL.ro
Carte primită pentru recenzie în cadrul campaniei vALLuntar, ediţia a IIa, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA


Când piezi ce era mai important în viaţă, simţi că totul e în van, că nimic nu mai merită. Cum poţi să continui să trăieşti când îţi lipseşte jumătate din inimă? Ce te poate face să mergi mai departe cu un gol ce nu mai poate fi umplut? Holly Kennedy pierde ce avea mai de preţ, pe Gerry, soţul şi cel mai bun prieten al ei, iar toată lumea ei se sparge în mii de bucăţi. Un puzzle uriaş aşteaptă o rezolvare, un puzzle ce-i reprezintă viaţa. Prin zece scrisori, Gerry încearcă să o scoată pe Holly din abisul unde el ştia că va ajunge. Zece scrisori care au un final identic P.S. Te iubesc. Când te agăţi de amintiri, cum faci să pleci mai departe?
P.S. Te iubesc este romanul de debut al autoarei Cecelia Ahern, un roman care demonstrează că dragostea supravieţuieşte dincolo de moarte. Scris la persoana a treia romanul surprinde lupta pe care o duce Holly, personajul principal, după moartea soţului ei, Gerry. Având treizeci de ani, Holly nu mai este chiar tânără, iar un nou început nu e deloc uşor, mai ales atunci când ai pierdut cealaltă jumătate.
M-a surprins într-un mod plăcut faptul că, deşi e o dramă în toată regula, cartea nu prezintă doar momentele triste, ba din contră, aduce culoare prin acele clipe simple când Holly râde, se simte bine cu prietenii ei şi aşa mai departe. E o carte foarte plăcută, realistă oarecum. Ceea ce vreau să spun e că modul în care sunt prezentate întâmplările, cum sunt îmbinate şi trecerea de la un moment la altul, este foarte fin şi realist. Povestea pare adevărată, ajungi la un moment dat să nu mai ştii sigur dacă ceea ce citeşti e adevărat sau nu, ajungi să plângi odată cu personajele, să râzi cu ele şi să vezi totul prin ochii lor.
Spre deosebire de anumite romane care controlează oarecum numărul de personaje, în P.S. Te iubesc se obsevă fluxul continuu al acestora. E chiar foarte interesant pentru că stai şi te gândeşti că aşa e şi în viaţa de zi cu zi, adică cunoşti persoane noi interacţionezi cu mai multă lume, nu e doar o mână de oameni. E adevărat că nu se întâmplă zilnic, dar ai relaţii cu alte persoane, nu e doar un cerc închis şi atât. Romanul nu se învârt doar în jurul imagini umane, există această varietate de chipuri şi caractere care se dezvoltă treptat. Legăturile dintre ele sunt şi mai interesante dacă stai şi le analizezi puţin. Holly ajunge să îşi schimbe părerea despre fraţii ei, despre prieteni şi ajunge să valoreze compania celorlalţi. Mi s-a părut interesant cum a fost transpusă ideea „Nu judeca dacă nu cunoşti.” aici în carte. Holly la final regretă oarecum că a pus o etichetă fără să vadă conţinutul.
Un personaj de care m-am ataşat foarte tare este Gerry. Deşi bolnav, el a reuşit să întocmească acea listă pe care a promis că o va scrie. E un personaj deosebit, prezentat cu calităţi şi defecte. Nu se doreşte o imagine perfectă a lui în roman, tocmai de aceea el ajunge să fie atât de special, pentru că e prezentat ca un om normal. Mi-au plăcut enorm momentele în care apărea el, chiar şi atunci când erau doar biletele lui.
Cecelia Ahern a reuşit să dea viaţă unor caractere umane reale în cartea ei. Un lucru care a fost nou pentru mine a fost locaţia acţiunii, Irlanda. Personal nu am mai citit un roman în care acţiunea să se desfăşoare acolo. Mi-a plăcut. Mi-am imaginat accentul acela amuzant irlandez şi tot ce-mi mai aduceam eu aminte despre cultura irlandeză ca să dau viaţă poveştii în mintea mea.
Modul în care sunt transpuse sentimentele oferă acel farmec deosebit cărţii, cred că asta a fost cel mai importat aspect al romanului. Practic n-am reuşit să nu plâng la acele momente emoţionante prezentate, mai ales atunci când Holly a realizat că Gerry va fi mereu sufletul ei pereche, chiar dacă viaţa ei va continua.
Finalul cărţii nu a fost cum mă aşteptam. Din nou întâlnim un final deschis, plin de speranţă că ziua de mâine va aduce ceva mai bun. Deşi e deschis, finalul aduce totuşi un sfârşit agoniei prin care a trecut Holly de la moartea lui Gerry. Epilogul cărţii e diferit de ceea ce am întâlnit până acum, se aduce un element din trecut în prezent, e chiar interesant.
P.S. Te iubesc e o poveste impresionantă care te învaţă că oricât de grea ar fi viaţa trebuie să mergi mai departe.
Pentru iubitorii de cărţi de dragoste sau dramă: Luaţi-vă un bax de şerveţele şi spor la citit romanul!

9/10

Cover reveal: Wait for You by Jennifer L. Armentrout

Excited to see the cover for new novel written by J. Lynn? 
*gasp* 
Here it is!



WAIT FOR YOU is available now! 



Some things are worth waiting for…
Traveling thousands of miles from home to enter college is the only way nineteen-year-old Avery Morgansten can escape what happened at the Halloween party five years ago—an event that forever changed her life. All she needs to do is make it to her classes on time, make sure the bracelet on her left wrist stays in place, not draw any attention to herself, and maybe—please God—make a few friends, because surely that would be a nice change of pace. The one thing she didn’t need and never planned on was capturing the attention of the one guy who could shatter the precarious future she’s building for herself.
Some things are worth experiencing…
Cameron Hamilton is six feet and three inches of swoon-worthy hotness, complete with a pair of striking blue eyes and a remarkable ability to make her want things she believed were irrevocably stolen from her. She knows she needs to stay away from him, but Cam is freaking everywhere, with his charm, his witty banter, and that damn dimple that’s just so… solickable. Getting involved with him is dangerous, but when ignoring the simmering tension that sparks whenever they are around each other becomes impossible, he brings out a side of her she never knew existed.
Some things should never be kept quiet…
But when Avery starts receiving threatening emails and phone calls forcing her to face a past she wants silenced, she’s has no other choice but to acknowledge that someone is refusing to allow her to let go of that night when everything changed. When the devastating truth comes out, will she resurface this time with one less scar? And can Cam be there to help her or will he be dragged down with her?
And some things are worth fighting for…


J. Lynn, also known as Jennifer L. Armentrout, is the USA TODAY Bestselling author of the adult romance Gamble Brothers’ series, the young adult Lux Series and award winning Covenant Series. She pretty much writes everything—contemporary, paranormal, and fantasy. All of her books have one thing in common no matter the name or genre: kissing… and stuff. When she’s not busy writing, which is never, she’s usually hanging out with dog Loki, watching reruns of The Walking Dead, or procrastinating on the Internet. You can find out more about Jennifer by visiting the following websites:


What do early readers have to say about WAIT FOR YOU?

“J. Lynn creates a wonderful cast of characters that will make you laugh, swoon, and cry. Cam stole my heart.”Cora Carmack, NYTimes and USA TODAY Bestselling Author of LOSING IT
“For the love of all that is Cameron without a shirt on! Wait for You will have you laughing out loud, fanning yourself and anxiously waiting to know what will happen next.” Molly McAdams, NYTimes and USA TODAY Bestselling Author of FROM ASHES and TAKING CHANCES
“I don't think I have ever read a NA Contemporary novel with as much depth as this one. It really moved me and by the end I was just speechless over how inspirational and uplifting it was as well as being sexy and cute and funny and emotional.” - K Books
“Wait For You is uniquely different from anything else J. Lynn's written but it might possibly be her best work yet.”Jenuine Cupcakes
“For all of you in love with Aiden and Daemon, PREPARE YOURSELVES! Your heart will have to expand a little more for Cam.” Total Bookaholic
“For the love of all things CAM, this book deserves more than 5 stars.” Mundie Moms
“I cannot even begin to explain how much I adored this perfectly crafted contemporary.”Shortie Says

marți, 26 februarie 2013

Cărţi şi Mărţişoare


Daa am făcut rost de două cărţi noi. Ioana şi Paula, colegele mele cărora le mulţumesc, mi-au împrumutat Hobbitul şi Dieta iubitoarelor de ciocolată, după cum se vede şi în poza de mai sus, sper. Aşa că după ce termin Creanga de aur mă apuc de citit ceva mai interesant!
Şi daaa citesc Creanga de aur, groaznic, dar uneori mai citesc şi ce nu-mi place pentru că sunt elevă.
Voi ce mai citiţi?
Şi am mai făcut ceva! Dacă tot vine martie şi e tradiţia cu dat mărţişoare eu voi da câteva făcute de mânuţa mea şi a mamei, da mă ajută şi mama şi ea cam face mai mult decât mine pentru că eu mai postez şi pe blog şi mai scriu jumătate de recenzie, mai scriu câteva cuvinte, apoi iar mai fac un mărţişor. Voi aveţi de gând să le cumpăraţi sau tot de mână?

duminică, 24 februarie 2013

Acorduri muzicale

E 24 februarie şi românii sărbătoresc Dragobete. Personal nu sărbătoresc nimic. Adică e o sărbătoare comercial, ca şi Ziua îndrăgostiţilor sau 1 Martie etc. etc. Oricum azi practic m-am torturat singură. M-am înscris la un concurs pe Walking on letters şi a trebuit să vorbesc despre povestea de dragoste care mi-a plăcut mie cel mai mult. Evident că am vorbit despre O plimbare de neuitat de Nicholas Sparks, evident că am şi acum un gol un stomac şi simt că ceva îmi apasă pe piept. Şii ca să pun capac mai citesc şi P.S. Te iubesc. Două poveşti care te emoţionează până la lacrimi.
Aşa că am zis să pun o melodie care o ascult de dimineaţă şi care nu e nici ea mai veselă, ba din contră se potriveşte perfect cu starea mea de spirit de acum.
Cum a fost ziua voastră? Sau mai bine spus cum a fost săptămâna voastră?

joi, 21 februarie 2013

Recenzie (33): Half Blood (Covenant #1) by Jennifer L. Armentrout




Gen: Fantasy, Young Adult
Data Publicării: 18 Octombrie 2011
Pagini: 281
Autor: Jennifer L. Armentrout
Publicată de: Spencer Hill Press
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads

Dacă ţi-ai imaginat că poţi să te ascunzi de cei alături de care ai trăit aproape toată viaţa ta, te înţeli. Ei te vor găsi, te vor aduce înapoi şi-ţi vor decide soarta, iar tu nu vei avea nimic de spus în ea. Sau poate da? Acum depinde doar de cine eşti, dacă ai sânge pur sau semi-pur, dacă eşti cineva sau doar o marionetă.
Alexandria Andros este o tânără cu sânge semi-pur, care în urmă cu trei ani a fugit împreună cu mama sa pentru a scăpa de ceva necunoscut ei, dar care la acel moment o făcuse pe mama sa să nu-şi mai dorească să trăiască printre semenii ei. După ce mama ei este ucisă de un daimon, o creatură care a fost secată de viaţă şi lăsată să distrugă. Aiden este trimis de Covenant, o instituţie în care cei cu sânge pur şi semi-pur sunt educaţi. El şi Kaidan, doi prieteni şi Santinele în acelaşi timp o găsesc şi o aduc înapoi sub protecţia Covenantului, ei de aici încep cu adevărat problemele pentru Alex.
Half-Blood este primul volum al seriei covenant scrisă de Jennifer L. Armentrout. Am început să citesc seria pentru că am avut deja contact cu alte cărţi ale autoarei, seria Lux mai exact, şi mi-a plăcut foate tare. Am zis să-i dau o şansă şi acestei serii. Şi am fost dezamăgită.
Nu ştiu câţi dintre voi aţi citit seria Academia Vampirilor, dar eu am făcut-o şi am fost şocată să descopăr atât de multe asemănări între cele două. Trebuie precizat că Academia Vampirilor a fost publicată în 2007, iar Covenant în 2011. Acum nu ştiu ce să spun, că s-a plagiat sau nu asta nu ştiu, dar cu siguranţă sunt prea multe idei comune şi cred că e posibil ca Academia Vampirilor să fie un punct de plecare pentru seria Covenant. Sunt pre amulte coincidenţe ca să nu fie cea mai mică legătură. Dacă ar fi fost publicate în acelaşi an aş mai fi zis, dar în situaţia curentă nu există îndoială.
Oricum am continuat să citesc cartea pentru că stilul autoarei este foarte diferit de cel a lui Richelle Mead, autoarea seriei Academia Vampirilor. Există o oarecare tentă de amuzament între paginile cărţii, Alex deşi seamănă mult cu Rose, personajul principal din seria lui Mead, este mai ironică şi plină de viaţă, dar mai cu capul pe umeri. Alex este caracterizată de modul în care se ridică după ce cade şi cum reuşeşte să-i facă pe cei din jur să zâmbească mai mereu. Aiden, personajul principal masculin, seamănă cu Dimitri, dar mi-a plăcut mai mult, nu e antrenorul acela arogant şi răutăcios uneori, este din contră o fie blândă şi răbdătoare.
Jennifer are un mod mult mai lejer de a scrie. La Richelle se observă o preocupare pentru detaliu şi fineţuri, în schimb Jennifer scrie frumos şi fără „înflorituri” dacă pot să spun aşa. Oricum abele autoare scriu minunat. Prima a certe a seriei nu m-a impresionat, după cum am spus mai sus asemănarea cu Academia Vampirilor a cam stricat totul şi a făcut totul cam previzibil. Adică în mare parte ştiu ce se întâmplă în Academia Vampirilor şi dacă leg personajele între ele îmi dau seama imediat ce se poate întâmpla. Chiar dacă se asemănă cu această serie, sper ca doar acest volum să aibă atmosfera comună. Deja am sesizat câteva elemente diferite, cum ar fi faptul că Alex este mult mai puternică şi mai importantă în carte şi în societatea din ea, decât a fost vreodată Rose.
Sper doar ca volumul al doilea să fie mult mai bun. Da, îi mai dau o a doua şansă acestei serii, sper să nu fiu dezamăgită. N-aş putea să vă recomand încă seria, dacă n-aţi citit Academia Vampirilor e mai bine să o citiţi pe aceea, apoi pe aceasta dacă vreţi. Voi citi volumuil doi şi voi vedea dacă primul volum a fost doar un accident sau dacă se continuă povestea.
6/10

miercuri, 20 februarie 2013

O carte pe săptămână #6

Hei! E miercuri! Ce mai citiţi? Săptămâna aceasta eu citesc P.S. Te iubesc de Cecelia Ahern, o carte care mi-a fost oferită de editura ALL în cadrul campaniei vALLuntar. Ştiu că s-a făcut şi un film după ea şi plănuiesc să mă uit după ce termin cartea. Voi ce mai citiţi?
Mai jos aveţi descrierea cărţii luată de pe site-ul editurii ALL.




Unii oameni aşteaptă o viaţă întreagă să îşi găsească sufletul pereche, în timp ce alţii par să fie împreună de o viaţă. Holly şi Gerry formau cuplul perfect, cu o căsnicie minunată, înconjuraţi de prieteni şi familie. Lumea era la picioarele lor, iar Holly nu îşi putea imagina viaţa fără Gerry. Până în ziua în care viaţa o obligă să facă acest lucru.

Gerry moare din cauza unei tumori pe creier, iar Holly, rămasă singură, trebuie să înveţe să supravieţuiască. Printr-o “listă” alcătuită din zece scrisori, Gerry o ajută, de dincolo de moarte, să ia viaţa de la capăt. Vegheată ca de un înger păzitor, Holly devine puternică şi independentă, reuşeşte din nou să zâmbească şi chiar să iubească.

duminică, 17 februarie 2013

Cupa cărţilor 2013 - Preselecţie

Hei! Cred că mulţi dintre voi sunteţi deja familiarizaţi cu această competiţie care a fost organizată şi anul precedent. Pentru cei care încă nu ştiţi nimic despre ea, mai jos aveţi câteva detalii.


Ce reprezintă CUPA CĂRȚILOR 2013? Un mod distractiv de a stabili un clasament al celor mai apreciate cărți publicate în România în anul 2012 şi aflarea cărții numărul 1 în preferințele voastre! Seriile formate din 2 sau mai multe cărți vor fi reprezentate în concurs printr-o singura intrare a seriei respective. 
Participă la CUPA CĂRȚILOR 2013 numai cărțile publicate anul trecut, sau seriile din care a fost publicat în 2012 minim un volum. 
Fiecare carte își va prezenta pledoaria, pentru a convinge că merită să treacă în etapa următoare. 
  • În prima etapă intră 32 de cărți și rămân 16. 
  • În etapa a doua intră 16 și rămân 8. 
  • În etapa a treia intră 8 și rămân 4. 
  • Semifinala cuprinde 4 cărți din care vor ajunge 2 în Finală.
Pentru a stabili care sunt cele 32 de cărţi care intră în prima etapă este necesar ca toată lumea să îşi voteze favoritele. Eu deja mi-am făcut totul.

Topul meu:
Spulberă-mă de Tahereh Mafi 
Cincizeci de umbre J L James 
Instrumente mortale de Cassandra Clare 
Culorile Dragostei de Kerstin Gier 
Chemarea ingerului de Guillaume Musso

Voi ce cărţi din 2012 vreţi să vedeţi în prima etapă? Scrieţi într-un comentariu preferinţele voastre!

Recenzie (32): Chemarea îngerului de Guillaume Musso


Gen: Comedie, Romance, Thriller
Data Publicării: 12 Iunie 2012
Pagini: 336
Autor: Guillaume Musso
Publicată de: Editura ALL
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads
Cumpăraţi-o de pe: ALL.ro
Carte primită pentru recenzie în cadrul campaniei vALLuntar, ediţia a IIa, iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA


„Cei mai frumoşi ani ai unei vieţi sunt cei pe care nu i-ai trăit încă.”
(Victor Hugo)

Se spune că la început Dumnezeu a creat oamenii cu care aveau două feţe, şi câte două perechi de membre, iar apoi un fulger i-a despărţit, obligându-i ca pentru tot restul vieţii să fie în căutarea celeilalte jumătăţi.
Jonathan şi Madeline sunt doi străini ce se ciocnesc pe aeroporul din Kennedy, doi necunoscuţi care-şi schimbă accidental telefoanele. Când realizează greşeala sunt deja la două capete de lume diferite. Cât de mult poate ascunde un simplu telefon? Suficient cât să te facă să investighezi mai mult şi mai mult, până când setea de cunoaştere te înfrânge şi începi să te afunzi în cele mai bine ascunse secrete ale celuilalt. Legaţi printr-un secret, Madeline şi Jonathan trebuie să-şi învingă fricile.
Chemarea îngerului de Guillaume Musso este un roman care îmbină o comedie romantică cu un thriller excepţional. Adu-şi împreună întâmplător, cele două personaje centrale ale romanului ajung să rezolve o problemă ce părea fără soluţie. Plin de mister şi lipsit de orice indiciu care ţi-ar putea da un minim indiciu despre ce se va întâmpla, cartea te aduce într-o lume în care toată lumea are un secret. În vârstă de aproximativ patuzeci de ani, Jonathan este un fost chef ruinat care şi-a pierdut prestigiul, iar Madeline o florăreasă. Nici nu-ţi poţi imagina ce îi poate lega pe cei doi în afară de accidentul de la aetroport, totuşi există ceva.
Iniţial poţi crede că sub coperţile romanului vei găsi o poveste de iubire cu suişuri şi coborâşuri, dar nu e aşa. Nu vorbim despre un roman pentru adolescenţi care aceiaşi problematică adolescentină în prim plan. Este o carte mult mai matură, dacă pot să spun aşa, care oferă o perspectivă asupra descoperirii sufletului pereche la o vârstă la care credeai că nimic nu te mai poate surprinde sau captiva. Trecând de rarele momente de iubire din roman, care nu apar mai deloc la început, cartea prezintă modul în care mintea umană reacţionează în faţa unui secret de proporţii.
Scris la persoana a treia cu câteva secvenţe în care se schimbă cu persoana întâi atunci când pesonajele rememorează câteva secvenţe din trecut, romanul urmăreşte ambele personaje în viaţa lor cotidiană. În plus există flashback-uri care se întind pe capitole întregi şi te introduc în trecutul misterios al acestora. Cartea este divizată în trei mari părţi care surprind etapele relaţiilor lor: prima întâlnire, apoi întrepătrunderea vieţilor lor, şi în final... soluţia.
Personajele romanului sunt extrem de complexe, conturate din toate unghiurile şi prin ochii tuturor personajelor şi a relaţiilor dezvoltate dintre acestea. Madeline este tipul femeii puternice care nu se lasă învinsă şi este uor prinsă în febra acţiunii. Pe de altă parte Johnatan e tipul bărbatului care este dominat de sentimente. Chiar dacă la început lasă impresia că nu au nimic în comun, în realitate au aceleaşi gusturi, aceleaşi plăceri, doar că manifestate într-un alt mod. Amândoi fug de ceva şi se refugiază în obscuritate, niciunul nu e suficient de deschis pentru a se manifesta în văzul altora.
Ceea ce face romanul atât de savuros este modul în care Guillaume Musso crează misterul, la început nimic nu pare să se lege, dar cum Madeline şi Johnatan pătrund mai adânc unul în viaţa celuilalt piesele încep să se lege şi formează o compoziţie pestru o povestea captivantă.
Finalul este unul deschis. Ultima scenă din roman te lasă să-ţi imaginezi ce se va întâmpla mai departe şi spre ce se va îndrepta totul. Deşi în general nu apreciez finalurile deschise, acesta mi-a plăcut, n-aş fi dorit un final stabil pentru carte, Madeline şi Johnatan mai au multe de trăit înainte să fie pun un punct la finalul istoriei lor. Dacă încă nu aţi citit cartea vă invit să o faceţi, e un roman care chiar merită citit.

10/10

Lângă o cană de ceai într-o dimineaţă rece

Afară e tot mai frig, speram că odată cu apropierea lui martie, vremea de afară se va mai încălzi, dar se pare că m-am înşelat. Şii vestimantaţia mea nu a fost tocmai adecvată pentru această schimbare, iar acum stau în faţa calculatorului cu o cana de ceai, multe şerveţele şi cu ochii somnoroşi şi o durere de cap. Da, am răcit din nou, nu e ca şi cum n-am mai fost răcită de vreo zece ori deja până acum de când a început iarna, dar de data asta mă simt terminată. Oricum după ce m-am trezit m-a lovit inspiraţia pentru scris şi chiar dacă nu mă simt bine am reuşit să încropesc ceva mult mai ok decât mă aşteptam. Trebuia şi să merg la pregătire pentru olimpiadă, n-am auzit telefonul, nu m-am simţit bine şi am renunţat, sper doar ca nimeni să nu se supere pe mine.
După ce termin ce am plănuit, adică recenzia la Chemarea îngerului, o compunere pentru un concurs şi teme, o să mă bag în pat la căldură cu o carte şi nimeni nu mă mai scoate de acolo, cel puţin e aşa sper.
Cum e vremea pe la voi? Sper că aveţi o duminică mai plăcută decât a mea.

sâmbătă, 16 februarie 2013

Recenzie (31): X-Men: Cei dintâi



Gen: Acţiune, Dramă, SF
Data Apariţiei: 25 Mai 2011
Durată: 132 minute
Regizor: Matthew Vaughn
Titlul original: X-Men: First Class
Recenzie: Ştefana Alexandra


La începutul anilor ’60, când tensiunea dintre Statele Unite Ale Americii şi Uniunea Sovietică atinge cota ei maximă, lumea descoperă existenţa lor, a mutanţilor. Charles Xavier, un tânăr profesor expert în genetica mutaţiilor descoperă că sunt mai mulţi, mult mai mulţi precum e el. Tânărul Charles este înzetrat cu o putere increbilă de telepatie, nici măcar el nu-şi cunoaşte propriile limite. Împreună cu Raven, o mutantă care îşi schimbă forma, Erick, deasemenea mutant, dar care poate controla orice are proprietăţi magnetice, Charles îşi formează o echipă de mutanţi pentru a-l opri pe Shaw din a porni un al treilea război mondial.
Filmul prezintă începutul frăţiei mutanţilor aşa cum o ştim noi. Un început cu totul cutremurător a luptei dintre ce le două fronturi din lumea mutanţilor. Charles Xavier şi Erick Lehnsherr, la început doi prieteni, la final inamici. X-Men: Cei dintâi este o ecranizare după benzile desenate de la Marvel.
Cu o distribuţie minunată, ecranizarea a reuşit să-mi amintească cât de frumoase pot fi poveştile despre mutanţi. Cel mai impresionant personaj a fost Erick, jucat de Michael Fassbender. Pot să spun cu mâna pe inimă că a fost una din cele mai bune interpretări pe care le-am văzut până acum. Michael a reuşit să transmită toate snetimentele contradictorii pe care le avea Erick, un tânăr care în copilărie i-a fost ucisă mama chiar în faţa ochilor lui şi a cărui scot era să-l prindă şi să-l ucidă pe Shaw. Rolul lui e crucial în toată povestea filmului şi actorul care l-a interpretat a ştiut cum să-l facă iubit de cei care urmăresc filmul. Nici James McAvoy, care l-a interpretat pe Charles Xavier nu a fost mai prejos, actorul are chiar şi aspectul blând al Profesorului X. James l-a adus la viaţă pe tânărul Charles, blând, dulce şi un prieten adevărat. Am văzut-o chiar şi pe Jennifer Lawrence interpretând-o pe Raven într-un mod foarte realistic, în cazul în care rolul din Jocurile Foamei nu v-a impresionat, treuie neapărat să vedeţi cum o joacă pe Raven, se vede că ştie ce face.
Povestea de la baza filmului e una care practic te înmoaie. Pe tot parcursul filmului se leagă tot felul de prietenii care le vezi dezvoltându-se peste ani şi durând o viaţă, dar finalul îţi spulberă toate iluziile. Totul pare foarte real, actorii şi locurile unde s-a filmat sunt geniale şi fac totul să se lege, adică au până şi accent specific naţionalităţii personajelor.
Cu foarte multă acţiune la mijloc, filmul te ţine permanent în priză şi te prinde. Am fost plăcut impresionată de faptul că au ales un anumit moment din istorie şi l-au plasat în film. Adică toţi ştim despre războiul rece şi confruntările care erau între cele două mari puteri: URSS şi SUA. Nu doar că te face să te gândeşti la ce a pornit de fapt disputa dintre cele două, dar face şi un mic exerciţiu de istorie.
Filmul nu se adresează neapărat unui anumit grup ţintă, adică are menţiunea „Acordul părinţilor pentru copii sub 12 ani”, dar nu mi s-a părut că un copil de 12 ani ar vedea ceva care este inadecvat. Adică sunt unu, două momente ceva mai nepotrivite pentru copii, dar cam atât. Oricum în rest poate oricine să se uite la el, nu e un film siropos, are acţiune, dramă şi cam tot ce ar trebui să aibă un film bun.
Dacă aveţi ocazia să vedeţi filmul, eu zic să nu ezitaţi.

9/10

joi, 14 februarie 2013

O carte pe săptămână #5

Încă o săptămână, încă o carte! săptămâna aceasta am citit Half-Blood de Jennifer L. Armentrout, autoarea seriei Lux, pe care am citit-o şi am făcut recenzia la primele două volume. spun am citit pentru că am terminat cartea ieri. Cartea face parte din seria Covenant.
Voi ce citiţi săptămâna aceasta?

Un hematoi rezultă din uniunea unui zeu u un muritor, şi copilul a doi hematoi pur sânge au puteri asemănătoare zeilor. Copii unui hematoi cu un muritor, ei bine nu chiar. Cei cu sânge semipur au doar două opţiuni: să devină santinele şi să vâneze rasa daimon sau să devină sclavi în casele celor cu sânge pur. În vârstă de şaptesprezece ani, Alexandria mia de grabă şi-ar risca viaţa luptând, decât să curăţe toaletele, dar ea s-ar putea să sfârşească aşa oricum. Sunt câteva reguli pe care studenţii de la Covenant trebuie să le respecte. Alex are probleme cu toate, dar în mod special cu regula număru 1: Cei cu sânge pur şi cei cu sânge semipur nu pot să fie niciodată împreună. Din nefericire ea are o paiune pentru Aiden, un sânge pur incredibil de frumos. Dar sentimentele ei pentru Aiden nu sunt problema ei cea mai mare, ci să stea în viaţă suficeint de mult să absolve şi să devină o santinelă. Dacă nu reuşeşte, trebuie să înfrunte un viitor mai rău decât moartea sau sclavia: poate deveni un daimon şi să fie vânată de Aiden. Şi asta ar fi cam naşpa.

O după-amiază în compania căţilor

Hei! Ce faceţi? Aţi văzut ce am primit eu? Păii ieri am primit Chemarea îngerului şi P.S. Te iubesc de la cei de la Editura ALL pentru Campania vALLuntar. Nu-i aşa că arată foarte drăguţ? Mi-au luminat ziua! Am început deja să citesc Chemarea îngerului şi e o carte destul de promiţătoare. voi ce citiţi?
Ştiu că imaginea nu e foarte clară, dar e făcută cu telefonul şi nu am ce să-i fac.

miercuri, 13 februarie 2013

Recenzie (30): Vrăjitor şi vrăjitoare (Vrăjitor şi vrăjitoare #1) de James Patterson




Gen: Fantasy,
Data Publicării: 14 Decembrie 2009
Pagini: 356
Autor: James Patterson
Publicată de: Editura Leda
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads

Într-o lume în care Noul Ordin a preluat controlul, iar cei care sunt diferiţi ajung încarceraţi, toţi speră la eliberare. Când te trezeşti într-o noapte că nimic nu mai e ceea ce a fost, ce poţi să faci? Într-un regim totalitar nu există drepturi, iar Cel Care Este Unic e la putere. Cum poţi scăpa? Cine te poate ajuta?
Doi tineri, Wisty şi Whit sunt speranja unei naţiuni, dar ce speranţă? Ei ajung închişi, catalogaţi ca „extrem de periculoşi”, iar singura lor şansă de ieşire e magia, o magie în care nu cred, o magie pe care nu o simt.
Vrăjitor şi Vrăjitoare este primul volum din seria cu acelaşi nume. James Patterson este un autor care ştie cum să scrie o carte şi aici nu mă refer neapărat la poveste. Romaul e construit simetric se termină exact cum începe, ceea ce e foarte interesant pentru că te lasă oarecum cu un semn de întrebare, nu ştii dacă finalul şi începutul sunt acelaşi sau doar situaţii asemănătoare. Chiar mă întrebam la final dacă ceea ce am citit s-a întâmplat înainte de partea de la început. Cred că acest lucru crează un mister în jurul cărţii. Am mai întâlnit tehnica la mai multe cărţi, dar aplicată într-un mod diferit.
Povestea în sine nu e cine ştie ce la început. Am vrut chiar să renunţ după primele douăzeci şi ceva de capitole, dar nu-mi stă în fire să las o carte neterminată şi am continuat, nu pot să spun că regret. Deşi începutul a fost plictisitor, lungit şi nu m-a lămurit deloc, am trecut peste şi am ajuns la partea interesantă a cărţii. Exist o rezistenţă, ca în orice carte care are un regim totalitar sau e voba de o distopie, dar e puţin diferită, nu pot să spun în ce mod pentru că ar fi un spoiler uriaş, dar e chiar interesant şi te face să te simţ mai aproape de carte. Există o idee care stă la baza cestei rezistenţe: cine gustă prea mult din putere ajunge tiranic, ceea ce e adevărat în mare parte pentru că având putere devii mai orbit de ea şi ajungi să te crezi deasupra celorlalţi. Aşa că există un mod în care ei reuşesc să ţină acest lucru sub control. Dacă citiţi cartea o să vedeţi despre ce vorbesc.
Chiar dacă povestea în sine nu e forte impresionantă modul în care se desfăşoară totul e destul de captivant pe la jumătatea ei. Vrăjitor şi vrăjitoare e un roman care nu surpinde prin acţiune ci prin modul în care e scrisă. Îţi dai seama cine ştie să scrie o carte nu după povestae din ea, ci după cum e scrisă. James Patterson a înfrumuseţat totul prin modul cum scrie. E absolut superb, nu e încărcat şi are aura de poveste pe care ar trebui să o aibă toate cărţile, dar puţine sunt cele care o au.
Mă aştepta iniţial ca începutul să-mi placă foarte tare. Romanul intră direct în acţiune, brusc, e foarte interesant modul cum continuă după imaginea care se repetă la încput şi la sfârşit. Dar chiar dacă totul e din scurt în primele capitole, imediat se instalează o uşoară absenţă a acţiunii, nu te mai ţine în priză cartea şi e puţin previzibil ce se întâmplă până la un anumit punct.
Nu pot să spun că a fost o carte care m-a impresonat şi la care vreau neapărat să citesc continuarea. Dacă o să pun mâna pe volumul doi bine, dacă nu la fel de bine. E o carte pe care o citeşti când nu mai ai altceva sau dacă îţi place să citeşti poveşti care evoluează lent.
Ceea ce trebuie reţinut e că Vrăjitor şi vrăjitoare impresionează prin construcţie şi stil, nu prin poveste. E o carte de calitate din punct de vedere stilistic, dar nu şi în ceea ce ţine de firul naraţiunii.

7/10

marți, 12 februarie 2013

Want to see #3

Ştiu că săptămâna trecută nu am postat, dar am un motiv bun, nu am avut timp să mă uit la un film. Oricum. Acum două săptămâni m-am uitat la V de la Vendetta, un film emoţionant şi tulburător, după mine. Mi-a plăcut foarte mult prestaţia actorilor.
Săptămâna aceasta, sau mă rog în decursul a două săptămâni, pentru că m-am decis să mă uit la un film odată la două săptămâni, mă voi uita la X-Men: First Class(2011). Mi-au plăcut desenele X-Men, sper ca filmul să nu mă dezamăgească.

sâmbătă, 9 februarie 2013

O carte pe săptămână #4

Ştiu că n-am postat recenzia la Pretty Amy, ruşine să-mi fie! Când o să am timp de recenzii, gen săptămâna viitoare pe la final o să le scriu şi o să le postez. Până atunci, momentan citesc Vrăjitor şi Vrăjitoare de James Patterson. Nu pot să spun că-mi place foarte tare, dar e o lectură plăcută.
Voi ce aţi mai citit? Cum staţi cu timpul pentru lectură?


Povestea începe (sau se sfârşeste) asa…
E copleşitor. Un număr de feţe furioase care-ar putea umple un oraş mare, holbându-se la mine de parcă aş fi un criminal periculos. Stadionul e plin la întreaga lui capacitate. Sute de mii de feţe curioase, lipsite de compasiune, sau cel puţin indiferente...
Şi nu există ochi umezi, ca să nu mai vorbim de lacrimi. Nici cuvinte de protest. Nici bătăi din picioare. Nici pumni ridicaţi în semn de solidaritate.
De fapt, în timp ce ceasul numărătorii inverse licăreşte intermitent pe ecranele gigantice de la ambele capete ale stadionului, se pare că asta o să fie ultima noastră zi.
Îl văd pe fratele meu, Whit, întrebându-se dacă există din asta o ieşire de ultimă clipă. O văd pe mama plângând încetişor pentru Whit şi pentru mine. Îl văd pe tatăl meu, cu silueta înaltă gârbovită de resemnare, zâmbindu-ne mie şi fratelui meu – încercând să ne aducă aminte că n-are niciun rost să fim nefericiţi în ultimele noastre clipe pe această planetă.
Dar o iau prea repede. Mai sunt multe de povestit înainte să ajung la amănuntele execuţiei noastre publice. Aşadar, să ne întoarcem puţin în urmă...

joi, 7 februarie 2013

Review (29): From Scratch (Love Lines #2.5) by Diana Nixon




Gener: Fantasy, Young Adult, Romance
Publishing date: January 21th 2013
Pages: 61
Author: Diana Nixon
Published by: Createspace
Review: Ştefana Alexandra
Add on: Goodreads
Buy from: Amazon



Sometimes we think that what we choose is the best for us, but there are few things that are really good for us. Carried by our feelings we forget that nothing last forever. So in the end all we have are our memories. Through them we live again the most important moment from our lives, but sometimes people forget that they are part of past and what was can never be again. We have always to look into the future and leave the past behind us. One step forward and non back.
From Scratch is the story of Even Murray and his old relationship with Tara Mackenzie.
This is an amazing story about Even, we find out more about this amazing boy that has stolen the hearts from so many girls that have read the first books from Love Lines. I was thrilled when Diana released the book, because Even is one of the best characters that I have ever read about. This short story speaks about Evan’s life after his parents’ death and his relationship with Tara.
What I can say for sure is that I dropped some tears while reading. Diana has succeeded to bring all his feelings at surface and create a beautiful story. While reading you find yourself in Evan’s place wondering how you would react in his place. His feelings are so strong that at some point you can tell what you feel and what he feels.
The short story is a continuation of the first two books. What we read are some pages from Evan’s diary while he is with Eileen and his other friends in Norfield, celebrating Christmas. He reads a few memories about his Christmas after his parents’ death and about how he meets Tara and other special moments with her. That’s how we met a different Evan, one that is vulnerable, but still has his humour and his –sometimes pissing – attitude.
The evolution of Tara and Evan’s relationship had some difficult times because of Evan’s brother involvement, Kevin. He is one obstacle in their happiness. Why? Well you will have to read the story to find out, or to have read the first books from the series. Anyway, they are together at one point, but there is something that tears apart everything.
The ending of the last memory of Evan was shocking, I knew what would happen in the end, but the way it did was unbelievable, it broke me and I am sure that Evan has destroyed too. She had no compassion! I am still outraged for what she did! I will never, ever have the same opinion about Tara she is so not the nice girl that I have pictured her.
The last few lines from the story had made me relax a little bite; still it was a heartbreaking story.
Diana has created something amazing that really is worth reading, even if you haven’t read the other books. Evan is a great character that disserves what’s best.
And now a quote that is from the story, a quote that will make you realise how great this story really is.
“But life goes on despite everything that’s going on around us. And it means that there will be millions of happy seconds, thousands of hours of laughter, hundreds of days full of joy, and a whole eternity of love. And all these things are worth the hoping, living and dreaming. Because no one knows what tomorrow’s sunrise will bring. But it’s always up to us what the next day with end up with….”

10/10

Review (28): Song of the wind (Love Lines #2) by Diana Nixon



Gener: Fantasy, Young Adult, Romance
Publishing date: November 29th 2012
Pages: 424
Author: Diana Nixon
Published by: Createspace
Review: Ştefana Alexandra
Add on: Goodreads
Buy from: Amazon



After Eileen had to face her destiny, now she has lost the love of her life, Christian. He is trapped in a magical dream because of Eric Lanster, a maniac that wants power. Trying to bring him back she has to go through a lot of hard moments and put under question her friendships. They say that love bounds last forever, but what happens when one is broken? Who dies and who lives? What changes?
When you can do nothing to stop the destiny, you have to find ways to get what you want, no matter what the price is. Eileen is forced to do things that she doesn’t want to, but there is no other way. Will she be forgiven?
Continuing the story from the first book, Song of the wind is the story of an adventure. Eileen, the main character, and her friend Even are going to France, the home of Meridin, one of the seven families, whose descendants have the power to interpret dreams. Will they succeed to bring Christian back?
The second book of the series Love Lines brings in main plan the story of Even Murray who helps Eileen to go through everything. If you remember, the first book had a dual perspective, Eileen’s and Christian’s, well in this book Even takes Christian’s place and gives the book a lot of funny moments. Having Even as a main character is really interesting, since he is not an ordinary character. We find out more about his feelings and thoughts. Even is that perfect friend that will always be there for you, even if he has to drop out his own needs and feelings. He is a real support for the others and I think that he is that character that exists in each book and makes you want to hug him hard when he is strong only because someone needs to be like that.
In this book is a real adventure. There are more moments of tension, more enemies and dangers. We step out from the real word and go deep down in the universe that surrenders the book. We meet ghost that need to be free, legends and another family that has special powers. Some connections between the characters are clearer and some abilities are revealed.
What is different from the first book is that Eileen is a stronger character; she becomes aware of her powers and is ready to use them against whoever threatens her friends and family. Plus the relationship between Even and Amanda is less tense since they both realised that nothing is going to happen, they are too alike to be together. Eileen’s parents are reunited and I cannot tell how those two had had a relationship, I mean they are totally incompatible!
The author keeps creating that magic in the book and you have no way to get out of the story, you have to read it until the end. The moments between Eileen and Even are so sweet! I always thought that they would do a great couple, but Christian is Eileen’s soulmate and I have to resign to the idea. Well I hope that there is someone that will make Even happy, because he has been through a lot, and Eileen just make things worse sometimes, if you have read the book you know what I refer to.
The title of the book is such a match! *SPOILER* Eileen and Christian succeed to communicate through the wind and the moments are so perfect! I mean what could be more romantic than this? *END OF SPOILER* Diana has a talent to create amazing moments in the book, sometimes I have reread the passages when Christian and Eileen are together or when Even has a moment of thinking because there are great description passages that deserve to be remembered.
When you thought that will be a moment of pace that everything will get back to normal there is a clock that starts ticking on the wall and a new mystery is waiting. The ending let me thinking and I have my guesses, but I prefer keeping them to me because I am not 100% sure that they are true.
Song of the wind is a book that you have to read.

9/10

Review (27): Love Lines (Love Lines #1) by Diana Nixon




Gener: Fantasy, Young Adult, Romance
Publishing date: March 29th 2012
Pages: 478
Author: Diana Nixon
Published by: Createspace
Review: Ştefana Alexandra
Add on: Goodreads
Buy from: Amazon



Dreams. What are really they? Some strange image of our most hidden wishes, pleasures or even fears. They are trying to make you do right, or not? However dreams are not the image of the future. Well, at least they are supposed not to.
Eileen Clarke has been having these strange nightmares: unknown voices, people, places and the same typescript. So her best friend, Amanda Fairey, takes her to fortune teller, trying to figure it out what those dreams mean. What happens there? Let’s just say that nothing expected. The meeting with the fortune teller just makes Eileen more confused and she can’t take out of her mind what she had told her: “Don’t be afraid of...” Not to be afraid of what?
The young girl will go through a lot, falling for a guy she barley knows, finding out more about something that happened in the past and will influence her future and confronting her worse fears.
And that’s how I saw the story begin. Love Lines is the first book of a set of five, written by Diana Nixon. A book that has really got to my heart – there were few books that have succeed to make me really enjoy a love story. Passing through the great cover - that really takes your eyes and makes you wonder what kind of love story you will find under it – you can find a balance among love and adventure. There is a really thin barrier between a good story with love, mystery and adventure and a simply, gray tale that has no essence. Diana Nixon shows that she knows how to build a great story, mixing very carefully all the ingredients that lead to something wonderful.
Eileen is the central character of the book, but there is Christian that seems to have a really important place in the whole action. And now comes the big question: Who is Christian? (Since we already knew who Eileen is.) He is Amanda’s older brother and someone really important in Eileen’s life, the boy that captures her heart. And there is another important character that you should be aware of: Even Murray, a extremely hot guy who will lead Eileen through the dark and a real support for all of them, Christian’s best friend. (And now something that  probably should not be here in the review, but remember how good-looking are boys in books, especially the main characters, well imagine a guy that is that and a million times more hot and ladies and gentlemen – particularly ladies – I present you Even Murray. I am never impressed with a minor character, but this guy has totally won me.)
In this book you can find those mesmerizing moments that you lived in your childhood, you find yourself locked in the history of people, in a new world where there are some special peoples that have abilities hidden, kept secret. The reader is introduced in the history of Dever, an old university for those persons with unbelievable powers. There are seven families that have created this place so their children could learn about what they are capable of and how to control themselves. There are seven faculties as there were seven families: Fairey, Feta, Meridin, Ventura, Vero, Embry and Wizardy. What are their powers? Well that’s something that you will find out if you read the book.
Do you know how is to wake up one day and find out that most of the stories that your mom told you when you were a child have become reality? That’s what Eileen went through. She discovered that she has these amazing powers that everyone would kill for, a shame that does not know from who did she inherit them.
What a really enjoyed at this book was dual perspective: Eileen’s and Christian’s. It was really nice to pass from one to another, I haven’t time to get bored with on character and I avoided starting to hate the main heroine – something that happens to me sometimes when all I read is about her and her dramas. I discovered a real funny side of the characters, there were some moments when they stepped on each other’s nerves and that is when it gets really funny.
Another thing that I was surprised about was the real concern that Diana had for each of them. I mean I would not have lost my mind for Even if he wouldn’t have been so careful treated. What I want to say is even if they are secondary characters or even episodic, they are treated like they are main characters and that’s something impressive.
Overall, what is important is that Love Lines is a great story that brings a whole different perspective about the love stories, it’s like a revolution. A story that covers all that is important in a book: mystery, great action, love bounds and legends. The book gives life to a new universe, on which I want to live and if there is a Even expecting for me I wouldn’t mind.
Diana Nixon is a talented author that is now one of my favourite among some contemporary authors.
If you are an adventurer that doesn’t mind to read about the love bounds or you are simply a fan of romance novels you should certainly read this book.

10/10

Blog Tour: Love Lines by Diana Nixon


Hi! How are you today? Are you ready for a day with Love Lines Series? Today I am going to post my reviews about all the books that have been published by Diana until know: Love Lines, Song of the wind and From Scratch. You can find my translation of the Summary here.
So what are we waiting for? Let's get started this day! I declare the 7th day of the Blog Tour opened! (Did it sound like in the olimpics? Because it kind of felt good to say it.)
Enjoy your day here on the blog and feel free to share your thoughts about my reviews!
Below you have some info about Diana, the great woman behind the books, and about the series.


Diana Nixon was born in Minsk, Belarus, where she still lives and works on her series. Before becoming a writer she received a Master of Law degree from Belorussian state University. She has always liked reading fantasy novels, so when she came up with the idea of writing a book, she already knew what genre to choose. At the moment Diana is working on her Love lines series.


Love Lines Series (from Goodreads)

The traces of supernatural powers have always been crossing the world of human beings. Many people know about the existence of healers, mind readers, oneiromancers and wizards. But for centuries their lives have been kept secret and no one has ever heard about one special place, where those gifted people studied.
Neither has Eileen Clark, whose life has never been different from the one other teenagers have. But one day everything changes. Eileen finds out that she belongs to the mysterious world of unnatural and the destiny leads her to Dever - a closed university for the people like her.
Nothing will ever be the same again...
New life, new friends, new enemies...
But the true love will never let her down. It will help to go through everything....

marți, 5 februarie 2013

Campania vALLuntar, Ediţia a IIa

Mai multe cărţi, mai multe şanse.
Hei! Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit, dar editura ALL cu sprijinul ROMSILVA, desfăşoară o campanie care promovează lectura şi voluntariatul. În cazul în care cei care nu citeau aveau ca motiv distrugerea pădurilor, acum nu mai au cum să afirme asta, căci un copac va fi plantat pentru fiecare 15 comentarii de la recenziile din cadrul campaniei!
Editura ALL pune la dispoziţie fiecărui blogger dornic să participe la campanie, două cărţi gratuit de pe site-ul editurii pentru a le citi şi a face o recenzie. Pentru participare şi detalii trebuie să consultaţi regulamentul campaniei, aici.
Campania se desfăşoară între 4 februarie şi 7 aprilie după programul următor:

  • 4- 17 februarie – înscrierea în campanie
  • 18 februarie – 24 februarie – trimiterea cărţilor
  • 24 februarie – 23 martie – lectură şi recenzie
  • 25 martie – 7 aprilie – plantarea copacilor

La prima ediţie a campaniei s-au implicat 150 de bloggeri, s-au citit 280 de cărţi şi s-au adunat 200 de ore de voluntariat. 
Aşa că mâna sus, cine vrea să se înscrie. Eu zic că e o opurtunitate minunată şi le mulţumim celor de la editura ALL.

luni, 4 februarie 2013

Recenzie (26): Onyx (Lux #2) de Jennifer L. Armentrout





Gen: Fantasy, Young Adult
Data Publicării: 14 August 2012
Pagini: 366
Autor: Jennifer L. Armentrout
Publicată de: Entangled Teen
Recenzie: Ştefana Alexandra
Adăugaţi cartea pe: Goodreads

După ce Katy se mută într-un orăşel din Vestul Virginiei şi îl întâlneşte pe insuportabilul Daemon şi pe sora lui Dee, care e l-a polul opus faţă de fratele ei, descoperă că viaţa nu e chiar atât de normală precum pare. Pasionată – sau mai bine zis – obsedată de cărţi, Katy are propria imagine despre o lume interesantă, imagine care se pare că începe să coincidă cu ceea ce trăieşte ea.
Enervată la culme de atitudinea lui Daemon, Katy încearcă să-i dovedească faptul că ea nu simte absolut nimic pentru el. Hmm, bine poate simte ceva: repulsie. În cazul în care Daemon nu era suficient, mai sunt încă doi ca el, Ash şi Andrew, doi dintre tripleţii Thompson, care cu orice ocazie îi arată lui Katy cât de mult o dispreţuiesc.
A doua carte din seria Lux de Jennifer L. Armentrout aduce o nouă piatră care îi poate ajuta sau nu pe Luxen – o specie de extratereştii făcuţi din lumină. După ce în prima carte am aflat despre Obsidian, arma lor, aici aflăm despre Onyx. Titlul romanului păstrează tiparul: piatră a cărei nume începe cu O. Îmi palce foarte tare acet lucru pentru că se vede că nu e un titlu pus la nimereală ci este ales cu minuţiozitate. În plus există un oarecare mister în jurul cărţii datorită titlului. Adică ce ar putea să fie atât de important în legătură cu această piatră ca să fie numele cărţii? Ei, asta va trebui să afalţi citind cartea.
În această carte legătura dintre Katy şi Daemon care s-ar format în prima carte devine mai puternică. Ceea ce nu pot să spun că-mi displace, dar sunt momente în care aş fi vrut practic să-i bat pe amândoi. Daemon şi Kat sunt două dintre cele mai interesante personaje, mai ales atunci când se ceartă. Ceea ce este neaşteptat este apariţia lui Blake, un nou băiat care anunţă multe furtuni în relaţia celor doi. Băiatul acesta răspândeşte foarte multe semne de întrebare.
Un minus faţă de cartea anterioară apare atunci când Kat şi Daemon nu mai au acelaşi umor caracteristic, ceva se pierde pe parcurs. În plus prietenia dintre Dee şi Katy, care era unul din aspectele cu maximă importanţă din carte, începe să se evaporeze, există o ruptură.
Un lucru l-am apreciat totuşi la această carte: acţiunea s-a păstrat, nu au fost întoarceri de 180 de grade în comportamentul personajelor, nu au existat scene plictisitoare şi am putut să o citesc uşor, nu a fost nevoie de niciun impuls din afară.
Nu mi-a plăcut că nu s-a păstrat aceiaşi aură de mister din prima carte. Ştiţi sentimentul acela pe care îl ai când trebuie să citeşti o carte pentru că ai în minte o întrebare la care doar citind poţi afla răspunsul? Ei, în volumul doi nu prea am avut întrebări de pus. Totul era oarecum clar şi în unele momente previzibil, deşi a fost un moment în carte WOW! Am căzut pe spate când am aflat. Adică nici nu bănuiam că aşa ceva ar fi posibil. Am fost puţin dezamăgită pentru că n-aş fi vrut să se întâmple, dar trebuie să recunosc că a dat culoare cărţii.
S-a păstrat pe tot parcursul cărţii acea ameninţare constatntă, nesiguranţa. Nu ştiai niciodată dacă Daemon va mai fi acolo a doua zi, din moment ce aflăm ce s-a întâmplat cu Dawson, fratele lui Daemon, şi iubita acestuia.
Finalul a fost perfect, un motiv în plus să citesc cartea a treia – pe lângă minunatul de Daemon, care deşi enervant, e centrul cărţii pentru mine. A fost plăcut să realizez la final că mai este o şansă pentru ca lucrurile să o ia razna în următorul volum.
Onyx trebuie citit dacă ai citit Obsidian, primul volum al seriei. Sunt răspunsuri pentru multe întrebări din primul volum care apar în catea a doua.

8/10

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes