vineri, 29 iunie 2012

Leapşa: From Dawn to Dusk

Hei, am is să completez şi eu leapşa pe care Emy şi Andreea au lansat-o după modelul fetelor de pe Rătăcitori în lumea cărţilor. Trebuie să spun o calitate şi un defect pentru Emy, Andreea şi blogul lor. Nu le cunosc foarte bine pe fete aşa că nu o să pot spune mare lucru.

O calitate şi un defect pentru Emy:
  • Calitate: Emy are un păr demenţial şi se comportă foarte frumos cu toată lumea, e politicoasă şi aşa simpatică. (Apropo de Emy multă vreme n-am avut habar că e abia în clasa a8a, pare mult mai matură.)
  • Defect: E prea drăguţă uneori, trebuie să înveţe să fie un pic mai rea şi egoistă. Aaa şi e prea departe de mine! De ce toată lumea trebuie să fie din zona Câmpiei Române? 
O calitate şi un defect pentru Andreea(cam greu având în vedere că abia s-a alăturat blogului):
  • Calitate: Îi plac foarte tare cărţile fantasy din ce am putut observa, mulţi dispreţuiesc genul acesta de cărţi pentru că sunt atât de bine vândute şi afirmă că doar numele e de ele.
  • Defect: Nu ştiu exact. Aş fi vrut să dea mai multe detalii despre ea în micuţa descriere care a pus-o pe blog, gen câţi ani are sau din ce zonă a ţării e.
O calitate şi un defect pentru From Dawn to Dusk:
  • Calitate: E un blog foarte simpatic, sunt mereu recenzii frumoase şi tot felul de prezentări ale unor cărţi care la noi nu au apărut. Îmi place că mereu mă surprinde cu câte o carte foarte interesantă pe care aş vrea să o citesc, dar nu am cum pentru că la noi nu a apărut.
  • Defect: Nu-mi merge Chatul! Uneori face figuri şi nu văd ce au scris ceilalţi. Nu ştiu dacă e un defect şi probabil e de la mine, dar nu contează, de mult voiam să zic pentru că am senzaţia că sunt singura care păţeşte aşa.


Aş dori să ştiu părerea şi despre blogul meu şi despre mine dacă vrea cineva să şi-o spună într-un post pe blog sau într-un comentariu, nu ştiu dacă o să o facă cineva, totuşi eu lansez invitaţia pentru eventualii doritori.

joi, 28 iunie 2012

Recenzie (3): Revolta de Suzanne Collins

Revolta 
-Volumul 3 – Jocurile Foamei -
De Suzanne Collins 


După ce planurile Capitoliului au fost distruse odată cu câmpul de forţă ce înconjura arena în care se desfăşura Jubileul Pacificării, Katniss împreună cu Gale şi familiile lor se refugiază în Districtul 13, care se credea a fi distrus, dar iată că surprizele se ţin lanţ. Din nefericire pentru Katniss, Peeta nu a fost salvat, Capitoliul l-a prins şi l-a luat pentru a scoate informaţii de la el...  Acum rămâne de văzut... Ştia Peeta ceva cu adevărat sau era doar imaginaţia preşedintelui Snow? 
Odată ajunşi în Districtul 13, Katniss descoperă că fostul ei district, 12, a fost distrus odată ce ea a fost scoasă din arenă şi revolta a început în mod oficial. Ce a mai rămas? O mare de agonie. Cadavre carbonizate. Rămăşiţe ale caselor. Şi doar câţiva supravieţuitori, cei pe care Gale a reuşit să-i scoată la timp. 
Fata din foc este răvăşită, forţa ei este nulă în acest moment, totuşi este imaginea revoltei, simbolul ei, fata care a sfidat Capitoliul! Dar ce poate face ea? În mintea ei este Peeta, Peeta care este ţinut prizonier de către preşedintele Snow. Peeta care devine arma Capitoliului împotriva ei.
Katniss reuşeşte să se adune şi să fie un simbol, chiar dacă oamenii din umbră au alte planuri în legătură cu ceea ce o priveşte. Un singur pas greşit şi poate fi eliminată... Şi ea ştie acest lucru. 
Peeta este salvat... Oare era mai bine să nu fie? Mintea lui este plină de minciuni, inima îi e ticsită de ură împotriva... lui Katniss! Toate amintirile legate de ea îi sunt alterate, iar inima Gaiţa Zeflemitoare este sfâşiată. 
Un ultim atac. O ultimă încercare. 
Cea de-a treia carte a trilogiei Jocurile Foamei prezintă amănunţit fiecare moment prin care trec persoanjele, frământările lor, tulburările lor. Ei sunt închişi în subteran, sub locul unde odată a fost districtul 13, e prea periculos să iasă afară, dar nici să nu facă nimic nu e posibil. Decizia finală, revolta care pune punct, dar la ce? 
După ce au trecut prin două ediţii ale Jocurilor Foamei, Katniss şi Peeta mai au o şansă. Chiar dacă Jocurile Foamei nu vor mai exista în viitor,  dacă va mai exista unul, ei vor fi mereu marcaţi. Ceea ce a fost nu poate fi şters. Fiecare învingător trebuie să trăiască cu amintirea arenei. 
Volumul final al trilogiei se termină cu cuvintele: 
„... viaţa merge înainte, indiferent cât ai pierdut.”

Nota: 10 
Titlul original:  Mockingjay
Autor: Suzanne Collins
Editura: Nemira 
Recenzie: Ştefana Alexandra

Hardcover vs. Kindle

Pentru cei care nu ştiu o carte în format hardcover înseamnă o carte tipărită, palpabilă, în timp ce versiunea Kindle este formatul e-book pe care îl cunoaşte toată lumea, cărţi ce pot fi citite pe calculator.
M-am tot gândit care e cel mai avantajos mod de a citi o carte. Pe care îl prefer eu? Asta o să spun la final. Până atunci câteva avantaje şi dezavantaje ale ambelor variante.

Avantaje/Dezavantaje Hardcover Kindle
Se poate pune semn de carte 


E o varinată mai ieftină.


Se păstrează ca o amintire.


O poţi citi oricând vrei.


Poate fi făcută cadou.


Are o rezistenţă bună în timp.


Te dor ochii când o citeşti.


Are o calitate mai bună.


O poţi da şi prietenilor din cealaltă parte a ţării.


Poţi trece uşor de la o pagină la alta.


Se găsesc mai uşor.


O poţi citi înainte să apară la tine în ţară.


O poţi vinde.



Cam acestea ar fi avantajele şi dezavantajele, sinceră să fiu mi se par în echilibru oarecum, acum depinde de preferinţele fiecăruia. Eu una nu refuz să citesc cărţile în format electronic şi chiar particip cu drag la concursurile la care se oferă astfel de cărţi, adică ce e de pierdut? Chiar recent am terminat o carte în fomat electronic pe care am câştigat-o la un concurs, trei zile mi-a luat, exact cât o carte în format hardcover şi nu pot să spun că m-au durut ochii, stau zilnic mult în faţa laptopului şi sunt sigură că nu sunt printre singurii care fac asta, aşa că o carte în format electronic nu e nici o tragedie.
Ce vreau eu să subliniez? Că trebuie să fim mai deschişi spre tehnologie, ştiu că e frumos să ai o carte în bibliotecă, dar dacă ai ocazia să o citeşti fără să dai un ban, de ce să o iroseşti?

marți, 26 iunie 2012

Recenzie (2): Sfidarea de Suzanne Collins

Sfidarea 

-Volumul 2 – Jocurile Foamei-

De Suzanne Collins 


Un an mai târziu povestea celor doi îndrăgostiţi aflaţi sub o stea potrivnică este menită să se repete... 
Katniss împreună cu Peeta se întorc în Districtul 12, după ce au sfidat pentru prima oară regulile impuse de Capitoliu, care spuneau că doar unul supravieţuieşte. Întorşi acasă, cei doi sunt încrezători că vor putea duce o viaţă liniştită alături de familiile lor în casele din Cartierul Învingătorilor. Dar, în timp ce campionii celei de-a 74a ediţii a Jocurilor Foamei sunt obligaţi să meargă în Turneul Învingătorilor prin toate cele 12 districte, încep a se auzi voci ale revoltei printre locuitorii Panemului. 
Cine să fie responsabil pentru agitaţia stârnită între oameni? Preşedintele Snow deja îşi cunoaşte vinovatul: Katniss Everdeen, fata din foc.
În locul vieţii liniştite pe care o aştepta, Katniss se trezeşte aruncată în mijlocul unei revolte, este învinuită pentru acţiunile celorlalţi şi ajunge din nou în arenă... Cum? La fiecare 25 de ani se organizează o ediţie numită Jubileul Pacificării, o ediţie care nu ţine cont mereu de reguli, cel mai groaznic dintre jocuri, o luptă mai crâncenă, mai sângeroasă. La cea de-a 75a ediţie a Jocurilor Foamei sau, altfel spus, a 3a ediţie a Jubileului Pacificării, concureţii erau aleşi dintre învingătorii fiecărui district, aşa că Peeta şi Katniss se întorc împreună în arenă, dar de data aceasta şansele lor sunt mai mici şi doar unul va putea triumfa. 
Aruncaţi din nou în arenă Peeta şi Katniss încearcă să se ţină unul pe celălalt în viaţă şi trebuie să se alieze cu celelalte tributuri. Ce e mai rău oare? Să fii pe cont propriu sau în echipă, ştiind că, la un moment dat, va trebui să-ţi omori aliaţii pentru ca TU să supravieţuieşti? Alături de alte tributuri cei doi vor trebui să încerce să supravieţuiască. Ei sunt cei mai buni, cei ce au învins, dar cine e cel mai bun dintre ei? 
Volumul al doilea din trilogia Jocurile Foamei nu aduce prea multe elemente noi în lumea apocaliptică a Panemului, dar suspansul din prima carte continuă, iar fanii primei cărţi vor găsi şi în acest volum un strop de iubire şi multă acţiune. Noua arenă este contruită în aşa fel, încât exploatează fiecare slăbiciune a celor 24 de tribute. 


Nota: 10 
Titlul original: Catching Fire 
Autor: Suzanne Collins 
Editura: Nemira 
Recenzie: Ştefana Alexandra

Primele 100 de cuvinte #1


Primele 100 de cuvinte este o rubrică iniţializată de Rosia Lady, autoarea blogului Romance of pages. Această categorie se referă la transcrierea primelor 100 de cuvinte din cartea pe care o citesc în acest moment, lucru care ar trebui să fie măcar odată pe lună, chiar mai des dacă sunt cărţi destul de interesante. De când s-a creat această secţiune mai mulţi blogări au decis să se alături, iar astăzi, 26.06.2012, am decis că e timpul să mă alătur şi eu. 

Cartea pe care o citesc acum este Viaţa mea pe net de Alexandra Ares şi face parte din coleţia Chic.

Ieri am intrat pe Craiglist şi am angajat o ghicitoare în Tarot să-mi zică dacă sunt în pericol să rămân fără job. Nu-mi făceam prea multe griji, pentru că săptămâna trecută un astrolog – pe care l-am găsit tot pe Craiglist – îmi spusese că nu o să fie nici o schimbare majoră în casa a şasea, cea care guverează profesia. Ca să fiu sigură, m-am întâlnit şi cu ghicitoarea în Tarot; mi-a zis că totul va fi în regulă.
Azi m-au dat afară.
A fost o lună proastă. Toate prietenele mele au fost concediate şi au plecat din oraş; s-au mutat pentru...”

Cam acestea au fost primele 100 de cuvinte, sper că această secţiune va trezi ceva interes.

luni, 25 iunie 2012

The Host - Official Teaser Trailer 2012

Nu pot să cred! Nu pot să cred! A apărut! Nu contează că e 11 noaptea, a apărut! Filmul sigur va fi super, la fel cum a fost şi cartea. gazda o să fie un super film pe care sigur o să-l văd la cinema, deşi eu prefer să mă uit acasă la filme. Noroc cu fetele de pe Bibliophile Mystery pentru că altfel aflam mâine sau chiar mai târziu că a apărut.




Şi acesta este postul cu numărul 100.

Zile de vacanţă #1

E luni dimineaţa într-o săptămână de vacanţă, iar eu mă simt total pierdută în spaţiu. E ciudat să te trezeşti într-o zi de luni, la puţin timp distanţă de zilele de şcoală, şi să sesizezi că nu ai nimic de făcut, nu ai un scop anume şi trebuie să fii foarte inventiv ca să ai o zi superbă. Era aşa de simplu când mergeam la şcoală... Şi treaba stă cam aşa: am un ceas în minte care nu mă lasă să dorm mai mult de câteva ore, deci dacă nu mă treesc la 6 ca deobicei, mă trezesc la 7, nu-i chiar aşa mare diferenţă şi trebuie să stau în pat până mai târziu ca să nu mă dau jos şi să realizez că nu am nimic interesant de făcut.
Mă tot gândeam că ar fi timpul să fac ceva important, poate dacă-mi fac un program reuşesc să mă ţin de el.
Mai am puţin şi termin Viaţa mea pe net din colecţia Chic, ceea ce înseamnă o prezentare sau o recenzie foarte curând despre ea, e prima carte din colecţia aceasta care o citesc so...
Nu ştiu câţi îşi mai aduc aminte de melodia asta, dar mi-a venit în minte în dimineaţa asta şi-mi aduce aminte de copilărie când era dată pe toate posturile radio.

Cărţi #12: Sânge albastru

Prezentare:

Schuyler vrea să afle ce secrete ascund cei cu Sânge Albastru. Dar nu cumva pericolul o pândeşte şi pe ea? 
În mijlocul familiilor din elita newyorkeză se ascunde o societate secretă de americani celebri ai căror strămoşi au ajuns în Lumea Nouă, călătorind pe corabia Mayflower. Membrii acesteia sunt puternici şi bogaţi — şi, în realitate, nu sunt fiinţe umane. Sunt cei cu Sânge Albastru, un străvechi grup de vampiri. 
Schuyler Van Alen nu s-a integrat niciodată la Duchesne, o şcoală particulară de prestigiu din New York. Preferă să poarte haine lălâi şi vintage în locul toaletelor de la Prada şi perlelor afişate de colegele ei; în plus, locuieşte împreună cu bunica sa, o persoană retrasă, într-o vilă în care mai răzbate încă fastul vremurilor de odinioară. Schuyler este o singuratică... şi este fericită aşa. 
Dar când împlineşte cincisprezece ani, viaţa i se schimbă dramatic. Îşi descoperă un întreg mozaic de vene albastre pe braţe şi începe să aibă pofte nebănuite… de a devora carne crudă. Pe de altă parte, moartea misterioasă a unei colege de la Duchesne îi bântuie gândurile. Şi ce este şi mai ciudat, Jack Force, cel mai popular băiat din şcoală, dintr-odată pare a fi interesat de ea.

Părerea mea:

Chiar mi-a plăcut, a fost o carte care m-a ţinut în suspan şi prezintă o altă latură a vampirilor, nu mai sunt cei clasici sau cei din Twilight, sunt nişte îngeri căzuţi care speră să se poată întoarce. E o chestie foarte interesantă în carte, sunt tot felul de legături între sânge albastru şi sânge albastru sau sânge roşu şi sânge albastru. Ce e deranjant la carte uneori e că se pune prea tare accentul pe chestia cu dragostea, ar fi fost mai interesant dacă s-ar fi accentuat mai mult partea cu istoria lor. (Da, ştiu, mulţi vor crede că mie ar trebui să-mi placă lucrurile acestea pentru că sunt fată, dar nu-mi place.)

duminică, 24 iunie 2012

Melodia lunii #12: Florence + The Machine - Never let me go

Melodia de luna aceasta este una foarte cunoscută printre rândurile fanilor cuplului Elena-Damon din The Vampire Diaries, pentru cei care ştiu melodia, da nu-şi mai aduc aminte exact episodul, a fost episodul 19 din sezonul 3, scena sărutului dintre Damon şi Elena. Numele melodiei este Never let me go.

Florence and the Machine este o formație britanică de muzică indie rock fondată în anul 2008 de către cântăreața engleză Florence Welch.

sâmbătă, 23 iunie 2012

Planuri de vacanţă

Hei! De astăzi suntem oficial în vacanţă, cel puţin noi cei care mergem la şcoală. Ce pot să spun, am multe planuri pentru vara aceasta, aşa că am de gând să-mi prezint intinerariul, vreau să văd undeva scris tot ce mi-am propus, şi unde mai bine decât pe propriul blog? 

Chestii pentru şcoală:
  1. Învăţ pentru olimpiada de geografie din a 10a, trebuie să fac ceva legat de asta, nu? Până la urmă o să reuşesc eu să învăţ măcar câteva capitole mai interesante. În timpul anului şcoar nu prea fac nimic legat de asta.
  2. Citesc toate cărţile pe care ni le-a propus profesoara de română pentru a 10a.
  3. Învăţ să mă descurc mai bine în c++.


Cărţi de vacanţă:
Mi-am alcătuit o listă cu nişte cărţi pe care trebuie să le citesc vara asta.
  1. Seria Academia Vampirilor
  2. Viaţa pe net din colecţia Chic
  3. Portretul lui Dorian Grey
  4. Ion
  5. Patul lui Procust
  6. Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
  7. O moarte care nu dovedeşte nimic
  8. Concert din muzică de Bach
  9. Portretul unei doamne
  10. Adela
  11. Marele Gatsby
  12. Forsite Saga (primul volum cel puţin)
  13. Creanga de Aur
  14. Singur pe lume

Alte lucruri importante:

  1. Să termin cel puţin un fic, de preferat Sinonime şi antonime pentru că la el am început deja şi continuarea chiar dacă nu am terminat de scris. Îmi vin uneori idei de continuare şi nu pot să mă abţin să nu le scriu.
  2. Să încep să lucrez la proiectul pe care l-am amânat atât de mult timp pentru că nu am avut curaj să fac ceva important pentru mine care e posibil să însemne ceva mai mult decât două cuvinte pe o foaie.
  3. Vreau să scriu un cântec vara asta, chiar vreau să fac asta, chiar dacă trebuie să mă trezesc la două noaptea şi să o fac pentru că atunci m-a lovit inspiraţia.


Asta e în mare cam tot ce vreau eu să fac în această vară... cam mult, nu? Dar o să am două luni să mă gândesc la planurile mele, începând de ... acum! Baftă tuturor celor care şi-au propus să facă ceva important vara asta!

duminică, 17 iunie 2012

Cărţi #11: Cişmigiu & Comp. şi Bună dimineaţa, băieţi!

Pentru că vreau să fac o pauză de la cărţile acestea nou apărute care se vând acum ca pâinea caldă şi doresc să prezint o carte care e scrisă de un român cu un talent excepţional, am ales această carte:

Cişmigiu & Comp. şi Bună dimineaţa, băieţi!
de Grigore Băjenaru

Prezentare carte:

Deşi cele două volume-fanion ale lui Grigore Băjenaru au fost reeditate după 1990 (ultima oară în 2008), nu cred că putem vorbi despre o receptare postcomunistă a lor. Abia prezenta ediție le va repune realmente în relație cu publicul larg, căruia de fapt i se şi adresează. Iar acesta se vor împărți probabil în două mari categorii; de o parte nostalgicii vârstnici şi maturi care vor reciti (a câta oară?) evocările liceului interbelic, de cealaltă – adolescenții şi tinerii care vor descoperi pentru prima dată o lume dispărută, vintage sau retro. Nu-mi fac însă griji: cărțile „au suflet” şi vor fi parcurse, azi ca şi ieri, cu aceeaşi curiozitate şi plăcere. Ele îşi delectează cititorii şi, delectându-i, îi învață să se apropie de literatură şi de umanioare, să devină oameni întregi şi, dacă se poate, mai buni. Credeți că e puțin? (Paul CERNAT)

Părerea mea:

Am citit cărţile ceva timp în urmă, erau amândouă puse în acelaşi volum şi publicate împreună cu un ziar, sincer nu-mia duc aminte acum, pe atunci multe ziare aveau şi cărţi. Eu doream să cititesc doar Cişmigiu & Comp., dar cum erau puse în acelaşi volum le-am citit pe amândouă şi au fost super. Am aflat de la ea e la una din fostele mele profesoare de română. Da ştiu ce o să spună mulţi, nu e mare lucru de capul ei dacă a recomandat-o un profesor, ei ţin să-i contrazic, a fost una din cele mai uimitoare cărţi pe care le-am citit. Eu o să le recomand mereu cu plăcere.
Deci asta cam bate teoria că noi nu avem o literatură de invidiat, dacă stau şi mă gândesc bine sunt multe, foarte multe cărţi scrise de români care valorează mult mai mult decât noi vrem să credem.

sâmbătă, 16 iunie 2012

Prezentare: Lethal Book Tour

Hei! Nu ştiu căţi ştiu, dar astăzi a fost organizat un mic tur cu ocazia împlinirii a un an de când Creatura a fost lansată pe piaţa internaţională, nu al noi, dar înţelegeţi voi. Aşa că Kyky împreună cu alţi blogări au dat startul acestui tur în jurul orei 24. Pentru a câştiga trebuia să descoperi la timp pe ce blog se va posta următorul indiciu şi să ajungi acolo repede, să citeşti postarea şi să o comentezi, apoi să mergi mai departe. A fost ca o vânătoare de comori, ştiţi atunci când eşti mic şi ai o hartă, harta piraţilor, şi trebuie să mergi după indicii până dai de X, cam aşa a fost şi aici.
De fiecare dată când dădeai primul comentariu primeai 5 puncte, pentru al doilea se primeau 3, pentru al treilea 2 şi restul primeau câte 1 punct, iar al final se făcea totalul. Evident conta şi conţinutul comentariului, de asta a fost premiat şi cel mai bun comentator, nu doar cei mai rapizi 7 comentatori.
Oricum, am participat şi eu şi spre marea mea surpriză am luat locul 5 şi am câştigat o bărăţară şi un lanţ Creatura! Sunt extrem de încântată de asta!

marți, 12 iunie 2012

Leapşa: Programul de vară

Mi s-a părut foarte interesantă această leapşa, aşa că m-am decis să o efectuez şi eu, am luat-o de pe From Down to Dusk.

Mă întorc cu Expresul de Hogwarts acasă, alături de gemenii Weasley, după un lung an şcolar şi-mi pun bagheta deoparte pentru a-mi petrece puţin timp alături de familie şi prieteni, dar nu mă las chiar de tot de magie în această vară. Nu uit cât de importante sunt micile trucuri pentru a întreţine atmosfera în interiorul cercului de prieteni. (Harry Potter)

Fac câteva şedinţe foto alături de Schuyler şi Bliss într-o pereche de blugi demenţiali, apoi  mergem împreună să ne alegem rochiile pentu următorul bal mascat şi poate cine ştie o să mă aleg şi eu cu un băiat superb sânge albastru. O fată poate visa, nu? Adică nu-l cer pe Jack sau ceva. Dacă mă gândesc bine nici cu Oliver, care e sânge roşu, nu mi-ar fi ruşine. (Sânge albatsru) 
Dacă tot am învăţat recent să joc biliard de ce să pierd ocazia şi să nu-l provoc pe Patch la un joc? Dacă tot o să pierd în faţa cuiva, măcar o să ştiu că e un înger căzut extrem de sexy. Nora sigur nu o să se supere că mai îmi delectez şi eu privirea cu iubitul ei, sau chiar dacă o face, vara e făcută ca să o trăieşti la maxim. (Îngerul Nopţii)

Merg la o petrecere alături de Micuţele mincinoase, Hanny, Aria, Spencer şi Emily, unde A îşi face intrarea ca deobicei prin intermediul mesajelor şi trimite indicii pentru ca fetele să face ceea ce vrea el, iar eu am de gând să fiu atentă la fiecare mişcare a fetelor pentru a reuşi să intru şi eu în joc. (Micuţele Mincinoase)

Sărbătoresc alături de Lena că au trecut 16 ani şi odată cu ei a trecut şi o parte din pericol, deşi nu se ştie niciodată ce se ascunde după colţ. Ne testăm puterile pe domeniul Ravenwood pentru a vedea de ce suntem în stare după ce au trecut atâţea ani. (A 16-a lună)

Fac o plimbare prin pădure alături de Katniss şi Gale pentru a învăţa cum să trac cu arcul şi pentru a căpăta puţină libertate, scăpând de sub ochii curioşi ai celor din jur. Avem grijă pe unde vânăm, dar nu fără puţină distracţie, adrenalina trebuie să-ţi curgă prin vede pentru a reuşi să prinzi ceva şi să te destinzi. (Jocurile Foamei)

Iar în final mă întorc acasă şi-mi petrec ceva timp alături de Shane în Casa de Sticlă, înainte de a termina vacanţa şi a mă întoarce la studii. (Vampirii din Morganville)




Leapşa poate fi preluată de oricine, m-aş bucura dacă ar lua-o Geo, Yana şi Adde.

sâmbătă, 9 iunie 2012

La mulţi ani, Yana!

Am zis să fac un post special, pentru o persoană specială. 
La mulţi ani, Yana! Să fii fericită la cei 18 ani! (Apropo, e nu am sesizat până anu ăsta că eşti în aceiaşi zi cu Johnny Depp.) Oricum azi e o zi specială pentru tine şi chiar dacă acum e seară şi cam târziu tot trebuie să te bucuri de fiecare moment.

Recenzie (1): Jocurile Foamei de Suzanne Collins

M-am decis să mă apuc să fac recenzii în loc să prezint cărţi, deşi o să fac şi prezentări şi o să fac şi recenzii.


Jocurile foamei 

- Volumul 1 -

de Suzanne Collins 

 Ai simţit vreodată că ai rămas fără aer sau că eşti captiv şi nu fără scăpare? Primul volum din Jocurile foamei îţi oferă o altă perspectivă asupra literaturii. Încă din primele pagini simţi cum îţi curge adrenalina prin vene, ca şi cum tu eşti acolo, tu eşti personajul, tu eşti supus unui joc de supravieţuire. În arenă intră 24, dar numai unul va ieşi trimfător, vei fi oare tu acela?
Katniss Everdeen este personajul cheie, fata cu răspunsurile. Alături de Gale, prietenul ei, confidentul ei, este nevoită să vâneze pentru a-şi hrăni familia, sora mai mică Prim şi mama sa, care după decesul soţului său se cufundă în lumea ei, având puţine momente de luciditate. La început Panemul avea 13 districte, dar în urma revoltei Districtul 13 a fost anihilat şi noi reguli au fost impuse şi atunci au apărut Jocurile Foamei, un joc crud, creat de cei din Capitoliu pentru a-i pedepsi pentru revoltă şi a le demonstra că ei încă deţin controlul. Din fiecare cele 12 districte se aleg câte doi participanţi, o fată şi un băiat, cu vârste între doisprezece şi optsprezece ani, ei sunt numiţi tributuri. Cele 24 de tributuri, sunt aduşi în arenă, puşi faţă în faţă şi lăsaţi să se omoare între ei pentru distracţia unora dintre spectatori şi spre teroarea altora, obligaţi să privească măcelul live. Ei spun că e onoare, dar oare aşa să fie?
Povestea începe în ziua în care se dă startul celei de-a 74a ediţie a Jocurilor foamei. Katniss participă pentru a 5a oară, dar în locul celor 5 intrări pe care ar fi trebuit să le aibă, ea are 20 pentru că este nevoită să apeleze la tese pentru a reuşi să-şi întreţină familia, la fel ca şi prietenul ei, Gale, care are 42 de intrări. Primrose Everdeen este alea pentru a fi tribut, deşi şansele ei erau extrem de scăzute având o singură intrare, dar Katniss nu o permite, ea se oferă voluntar pentru a-i lua locul surorii sale şi astfel se îndreaptă spre moarte de bună voie. Cel de-al doilea tribut este Peeta Mellark, fiul brutarului, băiatul cu pâinile.
Katniss este avantajată de faptul că ştie să tragă cu arcul, fapt care îi aduce în arenă nu doar admiraţie şi ură din partea celorlalte tributuri, ci şi mulţi sponsori. În arenă ea reuşeşte să-şi facă şi prieteni, pe Rue, fata din districtul 11, care era cam de vârsta lui Prim.
 Dar întrebarea pe care ne-o punem cu toţii este: Unde se întâmplă totul? Unde se poate găsi un astfel de loc îngrozitor? Cartea prezintă viitorul postapocaliptic, Panemul întinzându-se peste ruinele continetului cunoscut astăzi ca America de Nord.
Dragoste, ură, nelinişte, teamă, fiecare sentiment este încercat când eşti în arenă, dar ceilalţi nu trebuie să afle.


Nota: 10+
Titlul original: The Hunger Games
Autor: Suzanne Collins
Editura: Nemira
Recenzie: Ştefana Alexandra

 
Design by Free WordPress Themes | Bloggerized by Lasantha - Premium Blogger Themes | Facebook Themes